Împotriva inimii

Capitolul 3

APROAPE DE SLĂBICIUNI

DOMINIC

Mi-am strâns între degete ceasul de la închietura stângă, privind puținele minute pe care le mai aveam la dispoziție și am continuat să o ascult pe Nina, vorbindu-mi despre petrecerea de acum trei zile. Mă aflam la sosiri, având ca scop comunicarea unui mesaj către un tânăr ofițer, iar domnișoara cu atitudine de pușcăriaș rus era de serviciu. Am evitat pe cât posibil să-i arunc vreo ochiadă sau să mă încrunt la ea și mi-am axat întreaga atenție asupra persoanelor din fața mea. Deși știam că ea este chiar aici, prezentă și plină de valuri furioase, era de neconceput calmitatea ei. Urma o furtună.

- Trebuie să plec, Nina! Am zbor împreună cu... Matt și trebuie să plecăm în scurt timp! Să ai grijă de tine!

Femeia cu origini spaniole m-a îmbrățișat și am urmărit-o cum se îndepărta spre zona de check-out. Mi-am lăsat restul documentelor ofițerului de serviciu și am mers țintă spre biroul tatălui meu. Telefonul mi-a vibrat în buzunarul pantalonului și curios am tras cu ochiul la apelul ce țiuia pe ecranul mobilului.

- Da, Bash!

Am răspuns, așteptând ca vocea fratelui meu să se audă la capătul apelului.

- Sunt eu, mamă.

Vocea caldă a femeii a sunat și inima mea a ratat o bătaia. Am zâmbit stingherit și m-am sprijinit de bancheta de lângă biroul tatălui meu.

- Da, mamă!

- Bună, dragul meu! Telefonul meu nu mai are baterie și sunt la cumpărături acum. L-am rugat pe Sebastian să-mi împrumute telefonul tău, dacă tot este împreună cu mine. Ce faci?

- Bună, mamă! Mă pregătesc de zbor, tu ce faci?

- Oh, voiam să știu dacă vii în seara aceasta la cină. Însă se pare că ești ocupat. Parcă nu aveai zbor, ce s-a întâmplat?

Vocea mamei părea ușor reproșabilă și dându-mi ochii peste cap mi-am sprijinit capul de cadrul ușii de lângă banchetă.

- Au apărut câteva nereguli, cum vremea nu este foarte favorabilă a fost anulat un zbor și reprogramat astăzi, iar eu sunt comandant pe aeronavă.

- Bine atunci, dragul meu! Ai grijă de tine!

- La revedere, mamă!

Am închis telefonul și l-am îndesat în buzunarul pantalonilor și m-am ridicat de pe suprafața rece. Ratam încă o cină în familie, ceva obișnuit, atât pentru mine, cât și pentru tatăl meu. Eram încă într-un conflict cu el din cauza fiicei lui Corso Grant, puștoaica cu atitudine de pușcăriaș rus. Era ceva obișnuit în relația noastră tată-fiu, deoarece luptam amândoi împotriva cursului unei relații fără dificultăți, dar ambii cu caratere puternice și ambițoase, ne antrenam pentru momentele grele ale vieții. Și ieșeam împreună învingători.

- Am o durere de cap insuportabilă! Jur, nu mai beau...!

- Prea curând!

Am glumit către colegul meu, ca el să-și maseze fruntea și să-și sprijine brațul de umărul meu, mergând spre vestiarele personalului.

- Am revăzut-o pe Nina acum câteva momente, ai vorbit cu ea în ultimul timp?

- Prin ultimul timp te referi în ultimele trei zile de la acea petrecere? Nu! Deloc!

- Ești un dobitoc.

I-am mărturisit și l-am lovit peste ceafă, în timp ce ne pregăteam bagajele pentru plecare. Aveam să ne întoarcem în două zile, ceea ce însemna relativ puțin în comparație cu alte dăți în care stăteam plecați cel puțin șapte sau chiar nouă zile. Iubeam ce făceam. Ceea ce-mi curgea prin vene, zborul. Ian, bunicul meu și tatăl comandantului Browns avea o vorbă și anume că m-am născut ținând între degete o bucată din cer.