Împotriva inimii

Capitolul 31

UCIS DE PREA MULTĂ IUBIRE

DOMINIC

Am aruncat restul de țigară dintre degete, dezlipindu-mi trupul de marginea suprafeței din sticlă, întorcându-mă cu fața spre patul din mijlocul terasei. Strângându-mi  brațele la piept am ignorat adierea vântului ce-mi făcea pielea să se strângă, continuând să o privesc pe femeia brunetă ce era pierdută în așternuturile patului. Am zâmbit prostește când mintea mea a trecut într-un sumar profund noaptea trecută, aducându-mi aminte ce gust aveau buzele ei și cum trupul ei se lăsase stăpânit de palmele mele.

Deniz Grant era așa cum prevăzusem, plină de pasiune și patimă, cu ochii ei cruzi și verzi, asemenea valurilor învolburate ale mării. Și o asemănam adesea cu ea, liberă și naturală, cu zvâcul acela puternic ce o făcea să pună la pământ orice îi stătea în cale.

Când m-am deplasat spre salteaua din centrul terasei, ceasul remarca dimineața răcoroasă ce avea să o întâmpine pe frumoasa femeie. Mâinile mele au tras de partea liberă a cearceafului, sprijinindu-mi genunchiul de saltea, înainte să mă așez lângă Deniz. Mi-am împins capul pe una dintre pernele decorative, trăgând materialul negru până la bust, lăsând-o pe femeia superbă să strângă la piept mai mult decât bucata care o acoperea.

- Îmi este frig.

Ea a mormăit stând  ghemuită, ca în clipa în care s-a întors pe spatele, brațele mele să-i cuprindă trupul pentru a o apropia de mine. Când am adus-o la piept, părul brunet al lui Deniz mi-a gâdilat nasul, determinându-mă să scot o grimasă naturală, trăgând-o și mai aproape de mine pentru a-i nu mai fi rece. I-am acoperit umerii cu cearceaful din satin, în timp ce ea a continuat să-și sprijine capul de pieptul meu, strângându-mă în brațe.

- E mai bine acum?

Am întrebat-o, iar ea doar mi-a zâmbit, având în continuare ochii închiși. La rândul meu, am zâmbit pentru că mi se părea absolut adorabilă așa somnoroasă cum era și cum corpul ei se modela perfect pe mușchii trupului meu. Când i-am mângâiat pielea spatelui cu palma stângă, ea și-a strâns nasul într-o grimasă plină de farmec, determinând-o să-și împingă palmele în pieptul meu, atingându-mi brusc gura cu buzele ei rozalii în formă de inimă.

- Cât este ceasul?

M-a întrebat atunci când i-am strâns talia între palme, lăsând-o să stea în continuare deasupra mea.

- Undeva la ora 9.

I-am spus, sărutând-o pe obraz,  lăsându-mă condus de parfumul ei de flori sălbatice când buzele mele i-au atins pielea umărului. Ea doar mi-a atins fața cu palma, mângâindu-mă și continuând să-și muște buza de jos.

- Și facem ceva astăzi?

Ea m-a întrebat atunci când s-o rostogolit pe partea ei de pat, având în continuarea brațele mele în jurul său.

- Depinde ce vrei să spui prin facem?

Eu i-am zâmbit șarmant ca fața frumoasei brunete să se schimonească la apropoul meu indirect. Deniz mi-a atins brațul care o înconjura, ca în clipa în care degetele ei s-au blocat la nivelul bărbiei mele, buzele ei să-mi plaseze un sărut pe colțul gurii. Și era totul absolut copleșitor, pentru că o știam răzvrătită și plină de temeri, dar nimic nu se comparase cu noaptea trecută când pur și simplu capitulase în fața mea, dându-mi voie să o iubesc așa cum merita.

DENIZ

Când Dominic s-a ridicat de pe saltea, lăsându-mă încă înfășurată în materialul din satin, în mijlocul terasei, trupul lui îmbrăcat în funii groase s-a pierdut pe ușa ce ducea în camera noastră. Nu puteam ignora modul în care corpul său puternic pășea sigur pe suprafața rece a sticlei și nici modul în care purta doar acea pereche de boxeri bărbătești ce-mi provoca mintea la cele mai incerte gânduri.