Împotriva inimii

Capitolul 36

ÎN LIPSA EI

Când s-a ridicat de pe scaunul înalt, situat lângă biroul lui Steven, pașii i s-au oprit la doar câteva secunde distanță, ațintind cu privirea trupul înalt ce traversa încăperea companiei. A urmărit lung spatele masiv, îmbrăcat în sacoul de culoare închisă și sfredelindu-și degetele transpirate a continuat să rămână pe marginea acelui hol. Și-a ridicat umerii într-un gol brusc și lăsând ca privirea să coboare de la nivelul gulerului sacoului până deasupra bocancilor pe care îi purta, femeia cu ochii asemenea cerului și-a aprobat înfrângerea. 

Nu era de datoria nimănui să apare inima de lovituri, dar era neputincios de dureros să stea pe margine, având habar ce furtună urâtă de întrezărea. Însă avea ochii trecuți ai bătrânului din spatele său și mai presus de atât, încă îi avea ochii de cobalt în cap. Știa că avea să facă față, el era atât de puternic, reușise atât de bine să-l cunoască în toată acea perioadă, încât știa cine avea să învingă.

- Nu este de datoria ta să spui ceva!

Unchiul său i-a tras brațul, obligând-o să-și întoarcă privirea spre el, descoperindu-l atât de serios și de neclintit. 

- Știu, nu o voi face!

Ea l-a aprobat și a dat să revină pe scaunul înalt din fața biroului de la informații. A ignorat valul de cuvinte din spatele său și cocoțându-se pe scaunul înalt, a continuat să gândească în afara regulilor, întrebându-se dacă el chiar merita acest lucru.

- Îl va spulbera, nu-i așa?

Și-a tras fața în palma, urcându-și ambele coate pe suprafața din lemn, holbându-și ochii către Steven. Nu știa dacă era vorba de faptul că toată lumea evita subiectul ca și când fugeau de Satana sau pur și simplu acea femeie era întruchiparea lui Lucifer. Pentru că tânjea ca naiba să audă din gura oricui, orice despre femeia care lăsase în urmă acea dâră murdară care pătase multe încrederi. Pentru că vedea atât de clar dâra toxică ce-i îmbracă brațele acelui bărbat magnific după care ea tânjea ca o nemernică mincinoasă. 

Bătrânul Steven și-a ridicat privirea din ecranul computerului și susținându-și la rândul fața în palme, a expirat preț de câteva secunde, ținându-și ochii strânși din cauza acelor bătăi de inimă care îi explodau în piept.

- O să crezi că nu, dar nu este nevoie decât de prezența ei aici ca totul să se dărâme. 

- O să-i spui că va reveni după atâta absență?

Francesca a întrebat nedumerită, holbându-și ochii aceia atât de clari către unchiul său mai în vârstă. 

- Eu nu. 

Ea s-a încruntat vizibil iritată și împingându-și palmele în suprafața din lemn, s-a aruncat lângă scaunul aflat  în fața biroului. 

- Și eu de ce știu această informație atât de sensibilă? Știi foarte bine că nu-mi pot ține gura când vine vorba...

- ...despre el... da, știu, Franci!

Steven a comentat în clipa în care a urmărit cu privirea acel grup de piloți, zărindu-l amestecat printre ei și pe comandantul Dominic Browns. Doar a schițat un zâmbet amabil când bărbatul solid a ridicat brațul în semn de salut, observând modul în care fața femeii cu părul blond se luminase complet la vederea lui.

- Prefă-te pur și simplu că nu ai habar despre nimic. Sincer, nici nu ar fi trebuit să pomenesc ceva despre acest lucru...

- Steven, dar ea... ea cine este?