Împotriva inimii

Capitolul 19

                                                                        CÂND INIMA CEDEAZĂ

DOMINIC

- Este în regulă, amice!

I-am bătut umărul bărbatul din fața mea, continuând să privesc transparent prin fața sa către grupulețul situat undeva în apropierea barului. Mi-am rostogolit ochii agasat atunci când l-am văzut pe Sebastian atenționând-o pe Vanessa, dezabrobând gestul său către unul dintre prietenii noștri, Jacob.

- Nu am putut scăpa de ea, jur!

Matt s-a apărat râzând, privind-o pe frumoasa femeie ce continua să-și facă loc prin mulțimea ce acapara întreg clubul. În zilele de weekend, culcușul lui Oliver Pierce era exact ca un mușuroi imens de furnici. Oameni peste tot, muzică sălbatică în fundal și puțin alcool care să te ajută să te destinzi.

- Cine și-ar dori să scape de o femeie frumoasă ca ea?

M-am aplecat către urechea colegului meu, stârnind pe fața sa un val de amuzament sălbatic și vinovat.

- Eu.

El a afirmat, determinându-mă să fac un pas în spate. Nina era extraordinară. Frumoasă, ambițioasă și cu o sensibilitate destul de dulce. Nu și bărbatul din fața mea o considera dulce, nu atunci când adora să-i smulgă lacrimi în fiecare context în care cei doi se aflau. Era un fel iubire toxică ce se lăsa adesea cu repercursiuni destul de mari.  Rănirea frumoasei femei de origine spaniolă.

- Ești un mare dobitoc!

Am bufnit și am dat să părăsesc masa din colțul încăperii. Însă în clipa în care statura mică și-a făcut loc alături de Nina printre mulțimea ce sufoca încăperea, trupul meu a luat o întorsătură drastică, holbându-mă ca un prost la bărbatul din fața mea.

- Cred că a fost o decizie proastă în cele din urmă.

El a dat din umeri, râzând copilărește, neavând habar de tocmai ceea ce afirmasem. Fugeam de ea ca de naiba! Însă cu toate acestea unde eram eu, ea trebuia să apară brusc. Era un fel de urmărire în serie sau o soartă ghinionistă, întrucât ochii săi sălbatici erau oriunde priveam. Și chiar depuneam eforturi colosale să nu o mai întâlnesc pe holurile companiei. Chiar intram prin spate și făceam întreg turul aeroportului pentru identificare, ca apoi să merg spre birouri și nu mai ieșeam de acolo până când nu eram sigur că ea își terminase tura. Renunțasem și l-a fumat o perioadă, doar pentru a nu o întâlni în locul special amenajat pentru personal, renunțasem și la cafeaua Donei de dimineață, preferând să mi-o iau de la chioșcul de lângă locuință, doar și doar să nu o mai văd.

Însă ea era chiar acolo de fiecare dată. Atunci când mergeam spre parcare, atunci când coboram din lift, chiar și atunci când mă pregăteam de zbor, ea era peste tot. Cu nenorocita aceea de privire ruptă din neantul iadului.  Și de data aceasta tot aici era.

- Te comporți ca și cum vrei să fugi de cineva.

Femeia înaltă cu ochi albaștri a urcat treapta spre masa noastră, prinzându-și mâinile lungi de brațul meu drept, acaparându-mă cu parfumul său puternic și scump.

- Mă ajuți să o fac?

Am apucat-o de ambele mâini, întorcând-o cu fața spre mine și cu spatele spre mulțime, fiind conștient că deși Raven era destul de înaltă, acest lucru nu avea cum să mă ajute, dacă voiam să nu mă aflu în aria de vizualizare a lui Deniz Grant.