Împotriva inimii

Capitolul 27

SENTIMENTE LA LIMITĂ

DOMINIC

În clipa în care i-am strâns trupul în brațe, am simțit acel sentiment de liniște mai mult ca niciodată. Nu știam cum am ajuns la aeroport și nici cum am plecat din fața barului, în timp ce-l așteptam pe Milton să mi se alăture la ceva de băut. Nu după ce mă sunase să-mi spună că se află în fața aeroportului alături de fiica lui Corso Grant, deoarece surprinsese o scenă violentă între ea și un bărbat pe care nu îl cunoștea.  Iar el era acolo alături de ea, iar eu era la distanță de 7 kilometri, fără măcar să știu că femeia mea dulce nu era bine.

Dar Deniz Grant era o luptătoare, învățasem acest lucru cu fiecare clipă pe care o petreceam alături de ea. Era curajoasă, atât de încăpățânată și plină de iubire. Și eram un norocos dat naibii, deoarece puteam surprinde fiecare luptă pe care femeia cu ochi cruzi o purta cu oricine.

- Sunt șocat...

Milton s-a apropiat în cele din urmă de noi, ca brațele lui Deniz să se dezlipească de mine pentru a se putea întoarce cu fața spre amicul meu.

- Cum de nu mi-am dat seama că voi doi...

El a făcut semn către noi, având în continuare acel zâmbet dubios.

Aș fi vrut să-i spun faptul că amândoi încercam din răsputeri să ascundem cu adevărat ceea ce se afla între noi, însă în acea seară, când i-am întâlnit acea teamă din ochi, mi-am spus că ar trebui să încetez să o mai las să lupte singură cu toată lumea. Pentru că Deniz știa să facă acest lucru la perfecție, singură împotriva tuturor. Și aș fi mințit să spun că nu era un rival de temut, era necesar doar să te spintece cu acei ochi cruzi, care undeva la capătul lor ascundeau multe păcate. Dar mă încăpățânasem atât de tare în acea seară, încât nu mai aveam de gând să fac același lucru tot timpul, să mă împotrivesc propriei inimi. Era ca și când cineva mă îneca de fiecare dată când negam absolut prezența ei în viața mea și mă îneca, îneca și tot repeta acțiunea până nu mai aveam aer. Și voiam să mă opresc și în acea seară, în fața ei, în fața ochilor ei, ca apoi să renunț, pur și simplu am facut un pas în față fără să-mi pese de faptul că cineva m-ar putea vedea ținând-o de mână.

- Mulțumesc!

I-am întins mâna, iar bărbatul mulatru mi-a cuprins palma grea.

- Oricând! Sper că ești bine, Deniz!

El a vorbit cu femeia din dreapta mea care stătea acolo neclintită, ca atunci când ea s-a uitat în ochii lui să-i zâmbească drept răspuns.

- Mergem?

I-am cuprins umărul în palma mea, ca Deniz Grant să se crispeze brusc la atingerea mea. I-am strâns materialul moale al jachetei pe care o purta și luându-mi la revedere de la prietenul din fața noastră, am dat să o conduc spre mașină.

- Milton!

Ea s-a oprit atunci când bărbatul brunet a facut același lucru și ridicând o mână spre el, Deniz i-a vorbit:

- Mulțumesc pentru seara aceasta!

Și ea zâmbit atât de dulce, încât am avut impresia că Milton se împiedicase de ceva. Eu mi-am abținut zâmbetul și luându-i palma în mâna mea, femeia brunetă și-a îndreptat ochii asupra mea bănuitoare.

- Nu-i mai zâmbi așa! În cunosc și este prea slab de înger și o să se îndrăgostească de tine!

Deniz a rămas nelămurită, ca atunci când degetele mele i-au dat drumul palmei sale pentru a o conduce spre portieră, îmi era atât de greu să accept ideea ca altcineva să se îndrăgostească de femeia din fața mea. Dar felul ei atât de dulce-amărui te făcea pur și simplu să nu ai habar ce este cu tine.