Împotriva inimii

Capitolul 26

RISCÂND INIMA

DOMINIC

Când i-am auzit vocea hotărâtă din cadrul ușii, mi-am spus că eu cu siguranță stăteam destul de prost în a face presupuneri, întrucât nu mă așteptam ca tatăl meu să fie în fața acelei uși. Și cu siguranță, cea mai afectată din toată această situație avea să fie ea, femeia brunetă care încerca să scape de tatăl meu. Dar lucrurile erau destul de amuzante, mai puțin partea în care auzisem atât de clar întrebarea: Unde este?

Mi-am tras tricoul peste abdomen, ca în clipa în care Deniz a tras de ușă, lucru aproape surprinzător, statura comandantului Browns să rămână la intrare în apartament. Am rânjit nevinovat și fiind aproape decimat de privirea furioasă a tatălui meu, am pășit destul de preventiv spre cei doi. Nici nu știam cum naiba aveam să explic acest lucru, eu și ea în aceeși încăpere, ea arătând atât de provocator și dulce cu ochii aceia scăpărători și pielea ei fierbinte. Și eu eram mort. Și dacă încă nu eram... cel mai probabil aveam să devin mort.

- Bună dimineața, comandante!

L-am salutat în clipa în care a pășit pe holul apartamentului, ca Deniz Grant să închidă extrem de silențios ușa în urma sa. Și gesturile trădau faptul că era puțin cam copleșită de prezența tatălui meu. Și știam ce gândea, probabil se întreba cum avea să-i explice comandantului ei preferat ce făcea fiu-su în casa ei.

- Cât este ceasul, Dom?

El m-a întrebat, obligându-mă să-mi iau ochii de pe picioarele descoperite ale femeii brunete ce stătea la doar trei metri distanță de mine.

- Este 07:30, dar te asigur că nu întârzii la muncă.

Am ridicat din umeri, deși vedeam atât de clar ceva putred în privirea lui. Lucru ce nu-mi dădea o stare de comfort, în special din cauza prezenței ei care mă lăsa fără aer în această dimineață.

- Oh, Dumnezeule mare! Știi ce zi este astăzi măcar? Să nu spui cumva miercuri, că nu știu ce îți fac...

Tatăl meu a continuat să vorbească extrem de agitat și frustrat, având totuși o notă de amuzament în tot ceea ce spunea. Când i-am auzit chicotul silențios al lui Deniz, ochii mei i-au săcerat privirea, ca tatăl meu să întindă mâna în așa fel încât să-i acopere ei ochii.

- Nu te mai holba și gândește!

- Este cumva ziua ta?

Eu am întrebat curios, ca Deniz să izbucnească în râs. Și cu siguranță frumoasa mea femeie nu mă prea ajuta în tot acest conflict pe care îl purtam cu tata, deoarece l-am putut vedea pe comandant zâmbind din cauza ei. Și dacă nu știam că posibila mea iubită era feblețea tatălui meu, mă gândeam că între cei doi era o legătură ciudată. Și da, semănau destul de mult, lucru ce mă punea și mai mult pe gânduri.

- Nu, dar cu siguranță nu o să mai apuci ziua aceea, dacă nu îți pui...

- Doamne! Am zbor astăzi, nu?

L-am întrebat șocat, iar el a răsuflat brusc, luându-și palma de la nivelul feței lui Deniz.

- În sfârșit, vezi, te concentrezi destul de bine când nu te uiți la ea!

Tata a întors capul către femeia cu ochi verzi, ca ea să-i arunce un rânjet, ce din punctul meu de vedere era mai mult o grimasă foarte reușită. Și cred că bărbatul matur i-a spus ceva legat de cât de norocoasă era pentru faptul că îi era dragă, astfel...

- În două ore ai zbor spre Argentina, iar tu ești aici, dormi pe tine și mai rău de atât, nici măcar nu te poți concentra!

Comandantul Browns mi-a atras atenția, lucru ce m-a făcut să-mi îngust ochii spre el, pentru că da, uitasem de zborul în care îl înlocuiam spre Argentina. Pentru că era ziua alor mei și sărbătoreau aniversarea căsniciei lor și stabilisem împreună cu tatăl meu să-i fac eu zborul, acest lucru întâmplându-se acum două săptămâni la organizarea programului.