Împotriva inimii

Capitolul 7

                                                    GÂNDURI PĂCĂTOASE

DENIZ

Nu știam dacă eram amețită din cauza alcoolului ce deja îmi juca periculos prin vene sau din cauza tănârului lord, bărbatul răvășit de superb din fața ochilor. Eram încă în dubii, cu zâmbetul acela discret din colțurile gurii păcătoase, cu ochii aceia blestemați de amețitori și cu mâinile sale hotărâte care aveam impresia că încă coborau pe șoldurile mele pe acea linie melodică. Și da, eram a naibii de amețită de gândurile lui Lucifer ce tot îmi încolțeau în minte. Sau poate de el, de gândurile lui și parfumul puternic și rebel pe care îl purtam pe haine și în palme.

- Pari puțin răvășită...

A sesizat și mi-a aruncat o ochiadă amuzantă, în timp ce stătea sprijinit de balustrada de pe terasă. Strălucea destul de ciudat în lumina difuză a neoanelor, iar frigul de afară se părea că nu reprezenta un impediement pentru bărbatul brunet. La naiba cu el și cum reușea să mă amețească și mai tare cu prezența sa! Băutura reprezenta singurul vinovat, iar eu picasem în plasă.

- Sunt puțin răvășită, dar nu știu dacă acele shouturi sunt de vină sau...

Am ezitat și mi-am înghițit cuvântul. El. Acele shouturi sau el.

- Sau?

- Atmosfera!

Am răsărit ca soarele după furtună, iar el s-a amuzat de atitudinea mea înțepătoare pe care întotdeauna mi-o purtam, dar care astăzi parcă avea și mai mult tupeu.

- Vrei o altă țigară?

Dominic Browns mi-a întins pachetul său de țigări, stârnind în mine cele mai vinovate plăceri ale mele. Am înghițit în gol și am dat din cap nehotărâtă. Dar am răbufnit învinsă și am pășit către bărbatul ce încă stătea sprijinit de acea balustradă nenorocită. Purta cu el parfumul acela puternic ce în răcoarea vremii se intensifica nebunește. Iar el îmi zâmbea dulce și copleșitor de îmi simțeam organele strânse ca într-un ghem plin de frustrare.

- Mersi!

Am mimat scurt și am tras de una dintre țigări.

- Știi, Deniz...

A aruncat fitilul, iar eu am ridicat capul curioasă, rămânând încă în fața sa, cu țigara între degete în aer.

- ... dacă nu aș ști că mâine ne-am întâlni din nou pe holurile aeroportului și ți-aș aduce o cafea cu aromă de vanilie, iar tu mi-ai  da o țigară și am poposi ca doi prieteni vechi și bătrâni pe banchetă, vorbind despre oricine, dar mai puțin despre noi, să știi că aș...

Tânărul lord a ezitat preț de câteva secunde, holbându-și ochii nebuni de albaștri la mine, încercând să mă pună în genunchi cu încrederea sa insuportabilă.

- ... aș fi vrut ceva mai mult de la tine.

A încheiat, iar brațul meu a căzut pe lângă corp, rămânând într-o transă intensă și de scurtă durată. Voia ceva mai mult de la mine? Am înghițit în sec și m-am întors cu spatele, pornind către locul meu de pe terasă, repetând în gând ceea ce tocmai îmi recunoscuse. Și am înghițit în sec o mare replică, repetându-mi că nu acest lucru voia să-mi mărturisească.