Bety:
Ma durea inima,era o priveliste ce ne-a ingrozit pe toti,pana si pe Karter care era obisnuit cu vederea cadavrelor.Bietul Calesto statea intins pe podea,sub el fiind o balta de sange,avea ochii inexpresivi,fata alba ca varul,iar buzele ii erau vinetii.
Bety:-Doamne fereste,cine ar face asa ceva?
Karter:-Nu stiu,nu-mi vine nici o persoana in minte acum decat ceea care e cu noi,ceea ce e exclus,caci era cu tine.
Bety:-Cred ca esti cam dur cu ea,nu cred ca l-ar omori fara motiv,era uman,fara importanta pentru ea,nu vezi cat de socata e?
Lexi:-E prea tarziu…am esuat,am pierdut…
Bety:-Ce vrei sa spui cu asta?sti cumva cine la omorat?
Lexi:-Nu…vroiam sa-mi cer scuze pentru ce i-am facut,dar e prea tarziu…a murit…a murit urandu-ma.
Bety:-Nu te-a urat,dupa tot ce i-ai facut,el inca te iubea,desi era trist,tot te iubea,se vedea in ochii lui,credema.
Karter:-Nu avem timp de asa ceva,trebuie sa aflam cui ii apartine aceasta masca.
Karter a luat masca in mana,analizand-o,era un destul de frumoasa,de culoare aurie,cu nuante de portocaliu,avand desenata pe ea versuri ce puteau fi cantate doar la intrumeste,masca putea acoperi toata fata,lasand doar ochii la vedere,era intradevar frumoasa,pacat ca a fost purtata de un criminal.
Bety:-Ti se pare cunoscuta?
Karter:-Nu,nu am mai vazut-o niciodata,am mai fost la baluri mascate,dar nu am mai vazut o masca ca aceasta.
Bety:-Deci concluzia e ca nu avem nici un incidiu,nu avem nici un punct de reper.
Karter:-Ne vom ocupa de asta mai tarziu,intai va trebui sa ne ocupam de inmormantarea lui,va fi ceva discret,eu ma voi ocupa de sicriu,iar tu vei gasi un pastor de la biserica neagra,ei sunt mai rezonabili,Lexi,tu te vei ocupa de costumul lui.
Lexi:-Ce repede ai planificat totul,nu te credeam asa de eficient.
Karter:-Trebuie sa fiu,a fost tatal meu,merita macar o inmormantare,stiu ca-si dorea un sicriu din lemn dur,de preferabil negru cu capac de cristal,iar costumul sa fie din matase,negru cu camasa rosie si papion alb.
Bety:-Esti cam exact,esti sigur ca asa si-ar fi dorit?
Karter:-Da,chiar el mi-a spus asta odata,desigur vorbeam doar asa,stiind amandoi ca era imposibil ca el sa moare,nu cred ca s-a asteptat la asa ceva.
Lexi:-Nimeni nu s-a asteptat,nici macar eu.
Bety:-Nu aveai de gand sa-l omori?
Lexi:-Nu,am vrut sa-l distrug,dar niciodata nu i-am dorit moartea.
Karter:-Interesant,nu stiam ca pentru tine moartea nu reprezinta o solutie.
Lexi:-Niciodata nu a reprezentat,doar tatalui meu i-am dorit-o in rest nimanui.
Karter s-a ocupat de tot asa cum a si propus,lasand-o pe Lexi sa se ocupe de costum.In ciuda tristetii ei i-a gasit un costum exact asa cum a cerut Karter,era frumos croit si elegant,pacat ca avea sa fie inmormantat in el
Gasirea unui pastor de la biserica neagra nu a fost tocmai usor,avand in vedere ca eu sunt alba,oameni de acolo privindu-ma ciudat,dar am reusit,l-am convins pe un pastor sa vina cu mine.
Sicriul a fost si el perfect,cred ca la facut la comanda,dar nu mai conteaza,aceasta zi este una a tristeti nu a bucuriei,iar noi va trebui sa aflam cine la omorat si mai ales de ce si-a lasat masca langa el…oare vroia sa ne lase un indiciu sau doar sa ne deruteze?varianta a doua e cea mai probabila,poate ar trebui sa organizam un bal mascat,da un bal mascat ne va ajuta la gasirea asasinului.
Eram atat de absorbita de proprile ganduri incat nu am observat ca toata lumea tacea,pastorul pregatindu-se pentru slujba.Am redevenit atenta,ascultand vorbele pastorului.
Pastorul:-Ne-am aduc azi aici ca sa il comemoram pe Calesto Fernandes,un om deosebit,nobil si bun la suflet,un om cu virtute si onoare pe care Domnul la iubit asa cum ne iubeste pe noi,fie ca sufletul lui sa-si gaseasca linistea vesnica.Acum doreste cineva sa vorbeasca despre el?
Karter:-Da eu vreau.S-a ridicat de pe scaun,indreptandu-se spre pastor,care ii daduse cuvantul.
-Tatal meu a fost un om bun,a avut cateva defecte,fiind uneori destul de autoritar,dar l-am iubit.Tin minte ca ii placea sa stea impreuna cu mine in biblioteca,savurand cate un pahar de coniac si povestind despre viata lui cand era tanar si fara griji.Imi e dor de el si ii voi simti lipsa,mai ales mirosul de trabuc atunci cand era nervos si incerca sa se linisteasca.Asta e tot ce am avut de spus.
Pastorul:-Mai doreste careva sa vorbeasca despre Calesto?
Lexi:-Da eu vreau.M-a uimit initiativa ei,nu credeam ca va fi in stare sa vorbeasca despre Calesto dupa raul pe care i la facut.
-L-am iubit,ca pe un prieten cei drept,dar l-am iubit si imi pare rau ca i-am facut atat de mult rau,ca l-am abandonat,desi el ma iubea si imi pare rau ca a murit urandu-ma,eu neapucand sa-mi cer iertare.Imi amintesc ziua cand l-am cunoscut ,mi-a oferit o rochie alba superb,era atat de gentil si respectuos,asa imi va ramane intiparit in minte,atat am avut de spus.
Deja plangea vizilib,nu credeam ca moartea lui o va afecta intratat,probabil e si din cauza ca,cu o zi inainte si-a recapatat sentimentele.
Pastorul:-Mai doreste cineva sa vorbeasca?nu prea aveam ce spune asa ca am tacut astfel ca pastorul le-a facut semn ca sa porneasca muzica si sicriul sa se coboare.
Era o melodie care i se potrivea luihttp://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=Ahha3Cqe_fk,
era melodia care o alese Lexi si cred ca a ales foarte bine,exprimandu-i sentimentele fata de el,sentimente pe care nu i lea marturisit niciodata.
