Bety:
-Karter ai ajuns in sfarsit,cum se simte Lexi?s-a acomodat?
K:-Da,la inceput a fost o mica neintelegere,dar e bine acum.
B:-Ce neintelegere?
K:-Se pare ca vrajitorul are fata tatalui ei,la inceput a crezut ca e tatal ei,dar dupa ce vrajitorul i-a explicat situatia a inteles,ba chiar s-a bucurat,caci vrajitorul terminase ceea ce ea incepuse.
B:-Inteleg,sper sa se acomodeze,stiu ca-i va fi greu,mai ales ca va fi nevoita sa vada aceea fata zilnic.
K:-Stiu e trist,dar sunt sigur ca se vor descurca,apropo am fost eliberat,de acum sufletul imi apartine.
B:-Yupiiii ce bine imi pare,in sfarsit esti stapan pe propriul suflet,asta ma face sa constientizez cat de valoroasa e libertatea.
K:-Da sa sti ca nu exista nimic mai pretios pe lumea asta decat libertatea,doar sti ca in numele libertati au murit mii de oameni.
B:-Asa e,sa schimbam subiectul,nu vreau sa devin melancolica,sunt foarte fericita ca te-ai intors.
K:-Si eu,acum relatia noastra va putea exista cu adevarat,acum nimeni nu ne poate impiedica sa visam la un viitor fara griji.
B:-Vrei un pahar de vin?
K:-Nu,in aceasta seara vom bea coniac,unul foarte bun pentru a sarbatori.
Am baut un pahar de coniac englezesc,asezandu-ma pe canapea,afara incepand sa ploua.
K:-Mi-a venit o idee,ce ar fi sa dansam in ploaie?
B:-Vorbesti serios?
K:-Da,haide,suntem fiinte supranaturale,deci nu ne vom racii.
B:-Nu prea ma pricep la dansul in ploaie...
K:-Nici nu e nevoie,dansezi dupa cum simti,haide va fi distractiv.
B:-Bine,bine hai sa o facem si pe asta.
Am iesit in ploaie,la inceput imi era un pic frig,dar m-am acomodat pe parcurs,incepand sa sar din balta in balta ca un copil mic.
K:-Ingerul meu,imi acorzi onoarea de a dansa un vals cu mine?
B:-Aici in plina ploaie?a incuviintat din cap,asa ca m-am resemnat.
Nu stiam ca valsul in ploaie va fi atat de distractiv,ma simteam foarte bine,iar faptul ca Karter era langa mine ma facea sa ma simt in siguranta,ma distram cu adevarat,dupa atat de mult timp,dupa atat de multe intamplari,puteam sa fiu in sfarsit cu Karter,fara ca cineva sa intervina in relatia noastra.Da recunosc,m-am indragostit de un demon,un demon al iubiri,demonul inimi mele.
Am dansat timp indelungat,netinand cont de nimic,eram uda toata,picaturile de ploaie curgandu-mi din par si din haine,eram fericita,fericita cu adevarat pentru prima oara in viata.
Brusc un fulger imi atrase atentie,nu imi era frica de fulgere si tunete,dar acest fulger imi dadu o presimtire rea,astfel incat l-am rugat pe Karter sa intram in casa,el a incuviintat,gandindu-se ca probabil imi era frig.
Ne-am schimbat,infasurandu-ne intr-o patura mare si pufoasa,aprinzand cateva lumanari,caci se luase curentul.
Am stat impreuna pe canapea cateva momente,giugilindu-ne,cand deodata un vant aparut de nicaieri a stins lumanarile.
Eram destul de sigura ca inchisesem toate ferestrele si usile,probabil ca Karter uitase sa inchida usa,asa ca l-am trimis sa-si repare greseala,eu ramanand singura.
Am facut o mica vraja,facand ca un glob de foc sa apara in mana mea pentru a nu ramane in intuneric.
Am vazut cum o umbra se misca prin fata mea,am urmarit-o crezand ca e Karter,brusc am simtit o lovitura la ceafa,totul intunecandu-se apoi.......
