Bety:
-Ce se intampla aici?ce ai facut?
Lexi:-Ce te intereseaza?cum indraznesti sa-mi vorbesti asa?sunt REGINA NEMURITORILOR.
Bety:-Da si eu sunt sora ta sau ai uitat?
Lexi:-Nu ma face sa rad,asa o fiinta de slaba sa fie sora mea?nu cred ca meriti acest titlu.
Bety:-Sunt sora ta si tu o sti,fie ca-ti place sau nu.
Lexi:-Hai sa-ti arat cat de mult imi pasa de ce spui.M-a privit drept in ochii,facandu-ma sa nu ma mai pot misca de soc,ochii ei….ochii ei erau precum doi carbuni incinsii,m-a fulgerat cu privirea,izbindu-ma de perete fara cel mai mic efort.
Am vazut-o pentru cateva momente in ceata,revenindu-mi treptat,asta nu era Lexi,nu era sora mea.
Karter:-Ce faci?vrei sa o omori?
Lexi:-Cine mai esti si tu nataraule de indraznesti sa-mi vorbesti asa?
Karter:-Sunt fiul lui,celui caruia i-ai luat puterea si sunt iubitul surori tale,cum ai putut sa-i faci asa ceva?
Lexi:-Uite asa!deodata l-am vazut pe Karter langa mine,se pare ca pe el il izbise ceva mai tare,el pierzandu-si cunostiinta.
Lexi a inceput sa rada malefic,un ras ce m-a inspaimantat,asta nu era sora mea,asta nu ar fi trebuit sa se intample.
M-am ridicat in picioare,desi ma simteam ca si cum as fi baut prea mult.
Bety:-Pentru ce ai mai facut si asta?
Lexi:-Pentru ca asa am vrut,l-am invatat ce inseamna respectul,se pare ca e mai slab de inger,cum de ai gasit asa un demon de slab?
Bety:-Datorita tie,el e cel care te-a adus aici,datorita lui ai devenit Regina.
Lexi:-Aaaa ar trebui sa-i multumesc,datorita lui am reusit sa-i iau puterile vrajitorului.
Bety:-Deci asta s-a intamplat?
Lexi:-Nu te credeam asa proasta,cum crezi ca am asa o putere?de unde crezi ca a aparut aura mea?i-am luat puterile,am profitat de el,asa sunt eu.
Bety:-Ba nu esti asa,incepeai sa te schimbi,sa devi mai buna.
Cuvintele mele au facut-o sa se incrunte,parea confuza,dar si-a revenit imediat,afisand iar fata aia ce-ti facea sufletul sa inghete.
Lexi:-Nu serios,ce mi-a adus bunatatea?faptul ca toti au profitat de mine pana acum nu mi se pare cine stie ce realizare,cu bunatatea nu obtii nimic,doar durere.
Bety:-Nu-i adevarat,puteai sa fi fericita cu el,dar nu,tu a trebuit sa-l transformi intr-o umbra.
Lexi:-Sa fiu fericita?cu el?cred ca glumesti!in caz ca nu ai observat are mutra tatalui meu,mutra nemernicului care mi-a distrus copilaria.NU puteam sa fiu fericita cu el.Asta e fericirea mea,am puterea pe care mi-am dorit-o mereu,sunt o REGINA,nimeni nu ma va putea rani vreodata.
Bety:-NU sunt de acord cu tine,el nu e tatal tau,stiu ca mama noastra a murit din cauza nemernicului aluia,dar el e mort acum,s-a terminat,cel din spatele tau te-a iubit,te-a iubit cu adevarat,dar tu i-ai dat cu piciorul pentru ca nu-ti permiti sa fi fericita.
Lexi:-TACI!tu nu sti nimic,tu nu ai trait ce am trait eu,acum sunt fericita,daca ma vei accepta asa cum sunt acum,atunci imi vei putea fi alaturi,daca nu,atunci nu vreau sa te mai vad in fata ochilor,niciodata!
Bety:-Asa sa fie,dar asculta la mine,vei regreta!cand vei ajunge singura,fara nimeni pe langa tine decat prefacuti,iti vei aminti ca ai o sora care te spijinea,ca aveai un iubit care te iubea,dar pe care i-ai alungat in ignoranta ta!Te vei distruge singura,ajungand sa te sinucizi,asculta-ma bine,e ultima ta sansa.
Lexi:-Pleaca!nu ma intereseaza vorbele tale,mie bine si singura,imi voi gasi si singura personae de incredere care nu ma vor trada asa cum faci tu acum.Ia-ti gunoiul de iubit cu tine si pleaca,i-a si umbra asta demna de mila,nu vreau sa va mai vad,dispareti sau va fac eu sa dispareti.
Am plecat,impreuna cu Karter care si-a revenit intre timp,luandu-l pe tatal sau cu noi,ne-am teleportat inapoi in Paris,am plecat de langa Lexi,se pare ca mi-am pierdut sora pe veci,biet suflet pierdut,stiu ca va regreta vorbele ce le-a spus azi,dar e deja prea tarziu,nu o voi mai putea ierta.
Am crezut in ea,am crezut ca s-a schimbat,dar m-am inselat,e mai rea decat inainte,nu credeam ca e capabila sa se prefaca atat de bine incat sa nu ne dam seama de asta.
L-am asezat pe Calesto pe canapea,era usor precum o pana,palid la fata si trist,foarte foarte trist,am incercat sa vorbesc cu el,dar nici macar nu ma privea.Lacrimile ii curgeau incet,tristea lui fiind aproape palpabila,la inselat,la pacalit,i-a distrus inima si sufletul,cum a putut sa faca asa ceva?oare nu are nici un pic de umanitate in ea?
Karter:-Cred ca ar trebui sa te odihnesti,Ea te-a lovit destul de tare de perete.
Bietul Karter,era atat de furios,incat nici nu vroia sa-i mai pronunte numele,probabil ca o ura,as fi vrut sa o urasc si eu,dar nu pot,in ciuda a tot,e totusi sora mea.
Bety:-Sunt bine,nu a fost chiar atat de rau,cred ca ar trebui sa-ti ingrijesc rana,cred ca ti-a rupt ceva,doar ai lesinat.
Karter:-Sunt bine,nu-ti face griji.
Bety:-Nu ma refuza,da-ti camasa jos,vreau sa vad daca ti-a rupt vreun os.
S-a supus in cele din urma,dandu-si camasa jos,se pare ca nu i-a rupt sau fracturat nimic,i-a provocat doar o vanataie destul de mare,se pare ca va trebui sa doarma pe burta,in rest cred ca e bine.
Karter:-Imi fac griji pentru tata,i-a luat toata puterea,e doar o umbra,uitate la el.
Bety:-Nu putem sa-l ajutam cu ceva?
Karter:-Ii voi da din puterea mea,in ciuda autoritati exercitate de el in trecut,eu inca il consider tatal meu.
Bety:-Pot sa-i dau si eu niste putere?a ezitat pentru un moment.
Karter:-Da,dar doar putina,nu vreau sa te consumi prea tare.
Bety:-Bine cum fac asta?
Karter:-Pune mana in dreptul inimii lui si concentreaza-te,vei simti cum puterea se va transfera in corpul lui.
Am facut precum mi-a spus Karter,simtind cum puterea se scurge din mine in Calesto,era precum un izvor curgator,ma epuiza,dar eram bucuroasa sa il vad cum isi revine.
Karter:-Destul,deja i-ai dat prea multa,acum e randul meu.A procedat la fel ca mine,Calesto revenindu-si la normal,nemaifiind o umbra,acum arata ca un om normal.
Calesto:-Va…..va multumesc,nu stiu cum as putea sa ma revansez pentru faptul ca nu ma-ti lasat sa mor.
Tristetea ii umbrea ochii,pacat ca nu puteam sa fac nimic in aceasta privinta.
Karter:-Cred ca ar trebui sa ne odihnim cu toti,a fost o noapte lunga.
Calesto:-Duceti-va,eu voi dormi aici pe canapea,desi nu cred ca voi mai putea dormi in veci.
Bety:-Nici vorba,vei dormi in camera de oaspeti,ai indurat prea multe,macar un pat sa ai,poate ca nu vei putea dormi ,dar macar nu vei sta incomod.
A dat sa propesteze,dar a renuntat cand la privit pe Karter.A urcat incet scarile fara sa faca prea mult zgomot.
Bety:-As vrea sa fac ceva pentru el.
Karter:-Nu poti,ai facut destule si oricum nimeni nu-i poate vindeca tristetea din suflet.
Bety:-Din pacate ai dreptate,sper ca vom putea sa rezolvam asta cumva.
Nu a zis nimic,doar m-a luat in brate,indreptandu-se spre dormitor,nu am mai zis nimic,eram prea obosita,cred ca cu toti avem nevoie de odihna,sper doar ca ziua de maine sa fie diferita de cea de azi.
