Proful de romana +18

Un Week-end Lame

LORENA.
Ploaia care a reinceput in forta ma uda prin hainele lipite de corpul meu care se apropie de casa. Am incetat sa mai merg alert deoarece sunt leoarca ori cum. Ploaia si atmosfera sumbra nu ma ajuta sa gandesc mai putin emo. De ce m-a sarutat?
El se presupune ca e adultul cerebral aici,si el sare la eleva lui si ii baga limba pe gat? Ma simt iritata pentru un anume motiv. Imi vad fatada casei si grabesc pasul deoarece mi se face frig.
Intru un casa alergand in baie. Imi dezlipesc hailele de pe mine si ma un sun apa calda de la dus. Ma gandesc cum sa procedez? Nu vreau sa dau ochii cu el prea curand dar maine avem ora. Imi e incredibil de ciuda ca a facut asta,eram prieteni si chiar ne intelegeam de minune pana sa vina el cu asta. Dar totuso,de ce a facut-o ?

BOGDAN.
Ma scarpin pe cefa unde cativa picuri de ploaie mi se scurg din par. Ma uit la telefon si vad ca nu m-am sunat. Am sunat-o de 3 ori si nu a raspuns,si nu o pot invinovatii. Imi vine sa imi dau palme pentru ca am facut-o sa se simta incomod.
***
Imi iau pe mine un hanorac rosu ,tin minte ca mi-a complimentat o data acest hanorac. Urmeaza sa ne vedem pentru meditatiile saptamanale. Un bipait ma anunta ca am primit un mesaj si speranta i.i creste cand vad numele Lorenei urmat de o fata zambareata pe ecran. Imi tastez parola si apas pe mesajul ei ,pentru al citi.
"Nu pot veni azi,a aparut ceva. Scuze!"
Oftez aruncand telefonul pe camapea stiind ca singurul lucru care a aparut e prostia si hormanii mei.
La naiba!

LORENA.
Deoarece nu o sa merg azi la meditatii decid sa trec pe la mall ca sa imi iau ceva pentru excursia de luni. O sa imi pun un troler pentru hainele de schimb si un rucsac pentru mancare . Trec prin magazine uitand pentru putin de tot ce se intamplase cu Bogdan. In timp ce astept sa imi soseasca taxiul si ma gandesc ca maine trebuie sa mergem la la matusa Maria. Ea e cea mai mica ,are 23 de ani si o fetita dulce foc.
Ziua imi trece rapid iar in drum spre casa matusi imi pun castile in urechii scriindu-i Ioanei si incercand sa o fac sa imi dea sfaturi,ea crezand ca vorbesc despre Andrei. Cand ma dau jos din masina tata imi zambeste iar mama o ia inainte ca de obicei.
-Esti ok? Intreaba el
-Da,doar niste lucruri la scoala.
El renunta evident fiind fericit sa o vada pe Maria .Dupa ce vorbesc cu matusa si mananc o tocanita pe care doar ea o stie face decid sanimi petrec restul zilei jucandu-ma cu Anais. E o fetita de un an si putin si imi e foarte draga. O prin de nas si ea rade plesnindu-ma cu manutele ei grase. Ma uit in ochii ei negri si imi amintesc de ai lui Bogdan. Ma incrunt si incerc sa ma conving ca totul a fost doar un impuls de moment. Imi e doar frica sa nu aduca vorba despre asta in excursie. Si el vine si eram incantata dar acum nu mi se mai pare atat de minunat.
  Ma uit din pragul camerei in care doarme Anais la tata. Sta la masa cu o cesca de cafea in fata lui si rade. Gesticuleaza facand-o pe mama si pe Maria sa rada. Se intoarce dand cu ochii de mine si zambeste. Ma uit la el,parul de jumatate incaruntit si riduri in jurul ochilor. Imi amintesc cat ne radeam impreuna uitandu-ne la merlin si la Troia . La cum repara masina si ma punea sa il ajut mereu. Copilaria mea nu ar fi fost nici macar pe sfert atat de amuzanta daca el nu ar fi fost atat de deschis si amuzant. Stie sa faca haz de necaz si ma scotea din orice situatie neplacuta.
-Ni te alaturi? Imtreaba.
-Da.
Ma asez pe scaunul de langa el si el imi ia mana in a lui jucandu-se cu degetele mele asa cum.face mereu. Mam se uita la noi zambind trist si ma gandesc"asa meriti daca ai uitat ca ai un copil".
Nu cred ca o sa o iert vreodata. As fi preferat sa mananc de pe jos decat sa incerc sa inteleg la 8 ani de ce nu era acasa cand aveam problemele mele.existentiale.
Seara continua cu discutii legate de vreme,votul pentru alegerile prezidentiale,pacientii de cancer pe care tata i-a dezamagit anuntandu-i ca mai au cateva luin. Atmosfera e morbida cand acest subiect se atinge . Tata are specializare sinin oncologie si vorbeste zilnic despre cum pacientii sunt distrusi de vestea ca vor murii (stiu,socant!) Dar ceea ce e mai rau e dezastrul de dupa.
Tata spunea mai de mult ca atunci cand cineva moare ,moartea lor e cea mai usoara parte,uraganul care vine dupa e problema. Persoanele care raman in urma si sufera . Ma gandesc la asta mereu cand vine de la munca. Stiu ca e obosit si ca nu ii place sa aduca astfel de vesti unor oamenii sau mai rau unor copii dar asta e slujba lui. Maereu spune sa cineva trebuie sa faca treaba de jos si pentru el asta inseamna sa fi doctor,munca de jos.
Ne terminam discutiile apoi merge spre casa unde imi pregatesc rapid bagajul pentru excursie in care imi spun o pijama subtire un halat ,haine de schimb pentru a doua zi. Produse de ingrijire si mancare in rucsac. Ma pun la somn tarziu si incerc sa imi calmez nodul.din stomac. Cine stie ce are sa aduca ziua de maine...!