Proful de romana +18

Despre viata....

Pentu Mine.
Pentru ca fiecare trebuie sa isi ofere credit din cand in cand! ❤

Bogdan.
Nu trebuia sa dau cu banul. Stiam de ce Cameron ma chema. Probabil avea noutati legate de Sarah .
Sarah era iubita lui de 3 ani,iar in urma cu un an jumatate a fost diagnosticata cu ,cancer la stomac.
Cameron a refuzat sa renunte la tratamente ,iar ultima data cand imi povestise despre ea,doctorii il anuntasera ca mai are un an.
Nu puteam sa imi imaginez ce era in inima lui . Gandindu-ma la Sarah,mi se rupea sufletul. Era o fata atat de buna,atat de sincera si muncitoare.
Cand am ajuns pe aleea casei lui Cameron am stiit ca o sa gasesc o versiune cu totul noua a prietenului meu preaiubit,dar trebuia sa fiu acolo pentru el. Am intrat fara sa bat la usa,gasindu-l pe el cu capul in maini pe canspea.
-Cam..
El si-a ridicat privirea la mine. Ochii ii erau un rosu turbat iar expresia mortala. Sa ridicat venind spre mine.
Inainte sa ma ia in brate ,a spus.
-Pot sa fiu o fata azi? Vocea ii era ragusita.
-Da,dar numai azi!
Ma luat in brate si am simtit cu se topeste in jurul meu.
Era extrem de ciudat sa te gandesti ca in ziua de azi poti iubi pe cineva care nu e familia ta,dar eu il iubeam pe Cameron. Faceam adesea glume ca eram gay ,iar atunci radeam copios,dar stiam ca il iubesc. Pentru ca intre prieteni exista mereu iubire,pentru ca daca nu exista,prietenia este destinata pierzaniei.
Ar ramas acolo,in genunchi cu Cameron in jurul meu,sughitand si plangand. Si stiam ca maine va fi mai bine,pentru ca puteam si vroiam sa il ajut.

Lorena.
Era trecut de ora 20,asa ca am pus-o pe Emilia la somn,asteptand noutati de la Bogdan. Dupa o jumatate de ora am primit un mesaj,anuntandu-ma ca bona Emiliei  va veni sa aiba grija de ea,asa ca dupa ce fata a aparut ,am plecat spre casa.Gandurile imi erau putin inceata. Bogdan plecase pe nepusa masa,dar il intelegeam,prietenul lui avea nevoie de el si respect asta. Sentimentele mele era tot oarecum blurate. Simteam ceva pentru el,stiam ca era ceva,dar nu puteam sa ii pun eticheta.
Telefonul a inceput sa imi vibreze.
-Hei...spuse vocea obosita a lui Bogdan.
-Hei! Totul in regula?
El ofta si se auzi un zgomot,probabil se asezase undeva.
-Da,Cameron a adormit...
Am luat o curba ,incercand sa nu lovesc un pieton care trecea in graba.
-O sa stau cu el pana maine.
Si atunci a inceput sa imi spuna povestea. Imi spuse despre Sarah,care parea o dulceata ,din descrierea lui,care era practic la un pas,sau mai bine spus,o luna de moarte.
Nu imi puteam imagina,ce insemna asta pentru Cameron. Era atat de nedrept ,bolile astea,luau parca persoanele care isi puneau amprenta pe lume. Fata asta era o profesoara de arte plastice ,care doarea sa aiba copii si era una dintre cele mai mari inimi pe care Bogdan o cunoscuse. Avea doar lucruri bune de spus despre ea,si puteam sa imi dau seama ca si el era afectat de situatie.
Dupa ce am inchis cu el,si am ajus acasa ,el mi-a trimis o poza . El zambind si prinzandu-l de ceafa pe Caeron care sorbea dintr-un pahar . Iar atunci am vazut-o. Fata blonda descrisa de Bogdan,cu ochii de un vrede intens,zambind cat o tineau obrajii. Nu arata bolnava,dar uitandu-ma la data in care a fost facuta poza se explica. Era facuta cu 3 ani in urma,inainte ca ea sa afle de boala care urma sa o ucida.
Era pur si simplu oncredibil de nedrept.
Ma gandeam,ca persoanele bolnave sunt adevarate bombe cu ceas. Moaetea lor nu era haosul ,moartea lor era explozia care cauza haosul,era cea care ucidea sufletele persoanelor care ii iubesc.
Asta e ceea ce jelesc defapt oamenii,ei sufera dupa anintiri,dupa momente ,si dupa fata persoanelori pe care nu o vor mai vedea . Majoritatea licrurilor erau reparabile in viata,asta invatasem ,dar moantea cuiva era ceva din care nu puteai pasi vindecat. Era imposibil sa iubesti si sa nu te doara cand persoana respectiva dispare.
Aveam atat de multe pareri,atat de multe opinii denimpartit,si nu puteam sa vorbesc cu nimeni.
Iar din subiectul moarte am dat in filozofia vietii. Eram constant singura,pentru ca asa eram destinata sa fiu. Oricat de mult as cere si as primi ,eu eram singura mea ancora,persoana care ma putea pune la pamant,iar apoi sa imi dea doua palme si sa ma ridice. Eram pesroana care eram azi,datorita mie. Eram puternica,stiam ca eram! Luptam din greu pentru cariera mea,pentru viata la care visam si urma sa o am.
Atunci ceva se aprinse in memoria mea. Nu aveam timp...
Puteam sa mor,in orice secunda. Bogdan era persoana care ma facea fericita,asa ca trebuia sa profit de asta. Eram estrem de sigura de asta,asa ca va trebui sa actionez in forta pana nu il pierdeam si pe el.

ALT CAPITOL SCURT! NU MA OMORATI! ASTEA SUNT GANDURILE MELE DE AZI! HAPPY V DAY! SPER CA ATI FOST IUBITI EXTRA AZI! VA PUP SI VA IUBESC!! ❤👄