Proful de romana +18

Cea mai buna varianta a mea

Bogdan.
Lorena isi duse parul lung dupa urechi si aseza ultima cutie in bucatarie. Apartamentul pe care il aveam impreuna acum era mult mai spatios decat ce avuse ea inainte. Locul asta era perfect pentru scoala la care predam eu. Emilia era la 10 minute de casa,iar noul sediu al firmei lui Lorena era la 20 de minute cu masina. Lucrurile aratau din ce in ce mai bine .
Acus doua zile il vizitaseram pe Cameron . Era mult mai bine . Reusise sa ii faca lucrul pe care Sarah dorea cel mai mult sa il faca. Reusise sa adopte un copil ,iar viata lui devenea din ce in ce mai buna. Bineinteles ca inca ii simtea dorul ,dar micuta lui Anabella il ajuta sa treaca peste momentele grele.
Ma uitam cu Lorena lua din cutiile din bucatarie farfurii si linguri . Au trecut 10 luni de cat eram iar impreuna. Simteam ca si cum am fi fost impreuna inca de cand ea era il liceu ,parca nu am fi fost despartiti niciodata.
In aceste 10 luni am constatat ca Lorena pe care o cunosteam eu in liceu nu mai era la fel. Era mult mai sigura pe ea,era extrem de puternica si hotarata,dar mai era ceva. Era extrem de sensibila. Punam asta pe seama simtului maternitatii pe care incepea sa il aiba. Ea si Emilia era absolut nedespartite dar Lorena tine sa imi spuna iar si iar ca ea nu o va inlocui pe mama Emiliei. Ea credea ca ma deranjaza relatia pe care o are cu Emilia,dar nu era cazut de asa ceva . Viata mea nu a aratat asa de bine niciodata,si eram mai fericit decat as fi putut sa sper vreodata. Mai aveam doar un lucru de facut ca sa pot trai linistit.

Dupa doua luni:
Lorena.
Rasul meu spargea liniste acoperisului gol. Bogdan ,Emilia si cu mine stateam pe terasa amenajata deasupra blocului nostru . Emilia ne povestea despre profesoara ei care nu intelegea ca ei nu ii placeau castravetii murati.
Emilia facuse progrese in ceea ce priveste limba romana in anul in care am fost impreuna cu Bogdan. Azi era aniversarea noastra de un an,dar am decis ca nu o sa facem nimic extravagant . Asa ca am decis sa iesim sa privim stelee si sa ne bucuram de povestile superbe ale Emiliei.
-Nu pot sa cred ! Am ras eu simtim ca imi explodeaza obraji.
-Pai da,si tot incercam sa ii spun...
Romana ei era inca stalcita,dar se straduia si asta era bine. Bogdan parea mai fericit decat il vazusem de mult timp . El a prins-o pe Emilia in brate iar fetita a disparut spre usa. M-am intors spre Bogdan care a inceput sa imi povesteasca despre niste lucrari pe care le corectase si despre bibliotecara paranoica care o avea liceul unde preda.
El s-s ridicat punandu-si mainile pe genunchii mei.
-Lorena. Stiu ca am cazut de acord sa nu facem nimic extravagant pentru aniversarea noastra,dar ...am avut ceva in mine ce nu puteam sa iti spun pana acum.
Emilia s-a apropiat de tatal ei si i-a dat o cutie mica si neagra de catifea . Inima mi-a stat in loc . Nu putea face asta!
-Lorena,asa e un inel.  . E un inel prin care iti promit sa fiu cea mai buna versiune a mea. O promisiune ca familia noastra va exista,si o intrebare.
Inima mi-a caut pe jos pe undeva si pribirea imi era incetosata de lacrimi.
-Vrei sa fi sotia mea? Si mama Emiliei?
Timpul a inghetat . Mama Emiliei. Oare puteam fi mama ei? Ea avea o mama.
-Emilia are o mama...eu nu pot sa ii iau locul...
-Tu esti mai mult mama ei decat ea a fost vreodata. O iubesti,si asta e cel mai important.
M-am uitat la fetita care radea pe sub mustata.
-Da...
Ochii lui au aruncat 100 de stele multicolore spre mine si apoi s-a ridicat luandu-ma in brate. Mi-am infasurat picioarele in jurul taliei sale si l-am sarutat apasat.
-O sa rezolv actele saptamana asta!
Eram muta! Eu urma sa fiu mama legitima a Emiliei si sotia lui Bogdan.

Peste un an.
Masina se zgaltaia pe drumul neasfaltat. Farurile mele nu imi dadeau  suficienta lumina pentru o vedea mai mult de 2 metri in fata. M-am uitat in spate la Emilia care era tolanita pe bancheta din spate,invelita cu patura facuta de mama. Trebuia sa ajungem de mult. Ceva era ineregula.