Proful de romana +18

Sfarsit.

Lorena.

Poate asa arata moatrea. Stand intins in pt simtind ca aluneci in capul tau si risti sa te pierzi. Azi era ziua.Nu puteam da inapoi,trebuia sa iau vina asupra mea.Toata scoala avea pareri,dar conta declaratia mea. Mama mi-a facut discursul pe care l-am citit printre randuri,ceva legat de cat de rau ma simt fiind victima unui pedofil si asa mai departe. Eu nu eram o victima si ea stia asta,eram doar eu. Tata a incercat sa vorbeasca cu mine ieri,dar nu am auzit ce a spus.Oare imi pierd mintile?Ma ridic,nu prea am de ales. Ma uit la mine,parul inchis la culoare fara luciu,cu 10 kg mai slaba. Ochii inconjurati de umbre albastrui.Ma imbrac,apoi impreuna cu mama si tata o iau spre tribunal.Vara e pe sfarsite,ultimul proces a fost acum 4 luni. Bogdan...el. El era in fata tribunalului cand am pasit din masina,si atunci...

Cu 4 luni in urma.

-si apoi totul o sa fie bine,trebuie doar sa iti ti comentariile in frau.

-Da mama.

Aveam un plan bine stabilit,asa ca atunci cand l-am vazut pe Bogdan in fata tribunalului stiam ca nu are de ce sa se streseze. Eu aveam sa platesc petru tot,iar el va fi liber.Atunci sa intamplat ceva ce nu credeam vreodata sa vad,masina lui Claudiu a parcat iar el a sarit din ea,plonjand spre Bogdan. Mama si George ma tineau de maini incercand sa ma opreasca sa fug spre ei. Strigam la ei sa se opreasca,Bogdan era pe jos cu fata plina de sange dar Claudiu a continuat. Atunci am prins putere,am fugit spre ei aruncadu-ma pe Claudiu si odata cu el izbindu-ma de asfalt. Am vazut ca avocatul lui Bogdan la ajutat sa se ridice,dar eu incercam sa il tin in frau pe Claudiu.Fata lui era acoperita de sange si incepea sa se invineteasca.

In prezent.

Nu mai avea vanatati pe fata,era iar el. Era la fel de frumos,cu barba putin mai mare decat de obicei. L-am salutat dand din cap si trecand pe langa mama si George.Eram sigura pe ce vroiam sa spun,iar orice s-ar fi intamplat el avea sa fie elibrat.Stiu ca va incerca sa ma opreasca,sa ia vina asupra lui dar nu ma poate opri daca spun ca doresc sa marturisesc.Odata ajunsa in sala de judecata,m-am asezat in scaunul meu cu avocatul meu in dreapta. Bogdan sa asezat si el la locul sau.Am incercat sa imi mentin privirea in fata,iar cand judecatorul a intrat in sala si toata lumea s-a ridicat in piciore.Judecatorul ne-a poftit sa ne asezam iar apoi procesul a inceput.Judecatorul a vorbit pe rand cu avocatii pe rand . Am tras adanc aer in piept iar in momentul in care am vrut sa imi deschid gura,ca sa marturisesc am auzit avocatul lui Bogdan.

-Clientul meu doreste sa vorbeasca!

-Se permite.

Bogdan sa ridicat uitandu-se la mine pentru o secunda si apoi a inceput sa vorbeasca:

-Onorata instanta...Trebuie sa marturisesc ca am ascuns adevarul.Lorena ....nu a fost niciodata iubita mea. Nu am fost niciodata impreuna!

Nu era posibil...asta urma sa fac eu. El nu putea sa faca asta!

-Inca de cand am inceput pregatirile pentru concursul de scriere Lorena s-a dat la mine in mod repetat.Am incercat sa o opresc dar ea a facut tot posibilul ca sa ma faca sa cedez.

Ce dumnezeului se intampla?da vina pe mine?

-In seara in care eram in excursie am sat de vorba si ea a incercat sase culce cu mine. Am refuzat-o dar imi facuse o poza,si ma santajase ca o sa madea in judecata.In tot acest timp am fost fortat sa raman cu ea,dar am realizatca daca continui sa mint nu o sa imi primesc dreptate.

Nu am mai auzit nimic. M-am intors spre Cosmin,avocatul nostru si i-am spus:

-Scoate-ma deaici!

A incuvintat scotandu-ma din sala.Odata ajunsa acasa am incercat sa procesez tot ce se intamplase. Bogdan isi salvase pielea aruncandu-ma pe mine sub autobuz. Nu ii pasa ce se va intampla cu mine. La cateva zile dupa ce am pierdut procesul am fost exmatriculata de la liceu si netul era plin de poze cu Bogdan iesind fericit din tribunal si intorcandu-se la scoala.Eu eram acasa,am decis dupa ce totul sa mai domolit ca vreau sa fac ultimul an in mediul online..Nu puteam sa ma inorc la scoala dupa tot ce se intamplase.

Cand am terminat clasa a 12 am hotarat sa ma mut in Bucuresti,departe de tot si de toate. Nu vroiam sa traiesc cu frica de a fi judecata ,asa ca in capitala am reusit sa imi gasesc linistea. Alaturi de George am reusit sa intru la facultate ,in cadrul facultatii de teatru si viata arata din ce in ce mai bine. Inca ma gandesc la Bogdan,la ce face,cum se simte. Nu cred ca e sanatos,dar e tot ce am. Trebuia ca intr-un fel sau altul sa imi continui viata. Nu puteam ramane prinsa de drama adolescentei. Mama si tata erau acasa,inca ocupari cu meseria lor de donctori iar George urma sa se casatoreasca cu lagotnica lui,Andreea. Totul era aproape normal,dar totusi ceva lipsea. Sper sa gasesc ce lipseste,avand in vedera ca mai am cateva luni pana la absolvire.

Mai aveam inca timp sa invat,mai aveam timp sa vindec ce era de vindecat. Inca durea,dar cu timpul totul parea din ce in ce mai usor de suportat. Bogdan,daca o sa citesti asta vreodata,sa sti ca te-am iubit!Multumesc ca mi-ai aratat ce inseamna viata,nu o sa te uit niciodata!

DRAGII MEI. UITE CA AM TERMINAT PRIMUL VOLUM DIN PROFUL DE ROMANA. NU VA POT MULTUMI INDEAJUNS PENTRU MESAJE SI SUPORUL PRIMIT . DAR NU VA FACETI GRIJI,URMATOAREA CARTE VINE IN CURAND. POATE CHIAR IN CATEVA ORE....