Proful de romana +18

Pot sa iti iau numarul?

Primul gand pe care l-am avut atunci cand am deschis ochii a fost :" E cald,e foarte cald!" . Am sarit din pat fericita ca avem inca o zi de vreme buna iar in timp ce scoteam din dulap una din rochiile mele preferate m-am vazut in oglinda. Purtam hanoracul lui Alex ,iar asta mi-a amintit de ceea ce am vorbit dupa ziua mea. El statea pe treptele casei lui cu o mana pe frunte si cu cealata stransa in pumn. Era frustrat ,pentru ca refuzam sa ii raspund la intrebari,si asa a ramas inca de atunci. Nu aveam de gand sa ii spun ceva despre care eu nu stiam nimic. Refuzam sa ma gandesc la el in acest fel,pentru ca imi parea total nefiresc.
  Mi-am scuturat capul ,lasand toate astea de o parte ,aveam timp sa ma gandesc la asta. Am coborat in bucatarie incet,pentru a nu o trezi pe mama,dar era inutil. Femeia asta era un detector umblator.
-Buna dimineata! A strigat ea fericita.
Eu m-am intors stupefiata . Arata de parca s-a aranjat timp de 3 ore fata oprire. Pentru numele lui anticrist ,era 6 dimineata !
-Neata mama! Am spus alergand spre aparatul de cafea.
-Oh,scuze! A spus ea.
Nu am.inteles la ce se referea asa ca mi-am intors privirea spre ea. A aratat spre mine apoi spre camera mea . Mi-a luat o secunda sa realizez ce spunea apoi am dat frustrata din picor spuann-d:
-Pe bune mama? E doar un hanorac! Nu am pe nimeni in dormitor,poti fi sigura de asta! Am spus eu rosindu-ma .
Mama a ras atotstiutoare apoi si-a pus is ea o cana de cafea. Am sorbit rapid cafeaua si am fugit in camera simtindu-ma inca extrem de obosita. Am dat ,ni nefericire, hanoracul de pe mine si am facut un dus rapid. Am sarit in rochia mea si am reusit intr-un final sa imi indrept parul care imi ajungea la sani . Mi-am pus lucrurile intr-o geanta si am plecat in bucatarie pentru inca o cafea . Mi-am luat termosul si am turnat cafeaua care va fi numai buna cand voi ajunge la scoala.
Telefonul mi-a bipait pe masa si am zambit vazand numele lui Alex pe ecran . Am raspun imedeat la mesajul lui si am pornit spre usa.
-Mama,eu plec!
-Cu cine? A intrebat ea ,confuza ca nu ma conducea la scoala.
-Alex,am strigat inchizand usa.
Vremea era fabuloasa. Era destul de racoare ,dar puteam sa imi dau seama ca dupa-amiaza avea sa fie cald. Am trecut strada spre casa lui Alex ,iar inainte sa ajug la masina lui ,acesta a iesit in casa cu parul inca ud de la dus si cu un tricou alb ,intins peste pieptul lui lat. Mi-a zambit larg,si a deblocat masina.
-Neata Em! A spus el melodios.
-Hei! A spus fiind brusc anxioasa.
Am urcat in masina aranjandu-mi parul in oglinda. Era mereu in toate partile din cauza vantului iar acum ca l-am indreptat probabil aveam antenute .
Alex s-a uitat la mine si am inceput sa rada. M-am uitat la el confuza .
-Nu,e doar amuzant sa te vad asa! A spus el razand.
-Asa cum? Am intrebat eu.
El a devenit serios si a zambit ,apoi a scuturat din mana .
-Nu am de gand sa spun ceva atat de devreme. Probabil daca deschid subiectul o sa sari din masina! A spus el razand trist.
Am stiut la ce se referea,asa ca am tacut pana am.intrat pe strada principala.
-Am uitat sa iti aduc hanoracul! Am spus eu.
-E ok ,Em . Daca esti libera ne putem vedea diseara.
-Dupa ce ajung acasa o sa te anunt.
Am ramas in liniste ,ascultand mizica de la radio pana ce am ajins in fata liceului. L-am stans usor de mana pe Alex multumindu-i pentru drum si am plecat spre clasa. Mai aveam.destul timp pentru a ajunge,dar parca imi era putin rece. Rochia mea nu ajuta ,deoarece nu avea manecile prea groase.
Dupa ce am ajuns in clasa ,mi-am pentrecut majoritatea zilei desenand ceva in caietul de " ma plictisesc de mor dar totusi nu vreau sa stau pe instagram". Apoi spre sfarsitul zilei oboseala ma lovit in plin si atunci mi-am.amintit de cafeaua mea . Era rece ,dar inca era buna. In timp ce ma impachetam pentru a pleca am auzit o conversatie legata de petrecerea de Halloween ,iar asta mi-a adus aminte ca aveam nevoie de un costum.
Am iesit din clasa fericita sa plec ,iar in timp ce coboram scarile cu termosul in mana si cu telefonul in cealalta ,i-am scris un mesaj scur lui Alex prin care il anuntam de planurile din seara asta.
  Dar normal,cum viata iti da una calda una rece,gravitatia si prostia au facut un copil pe nume Emilia care a reusit sa verse toata cafeaua pe jos si pe rochiia ei alba . Am pufnit furioasa ,stiind ca pata nu avea sa iasa prea usor ,sau poate deloc. Nu a ajutat faptul ca colegii mei au inceput sa rada isteric ,dar am plecat capul iesind si mergand spre statia de autobuz. Am sunat-o pe mama. Era cazul sa ajung rapid acasa!
-Mama,te rog vino sa ma iei! Repede! Am spus .
Ea mi-a promis ca va ajunge cat de rapid poate asa ca m-am zgriburit examinand petele de pe manecile frumoase ale rochiei. Avea sa fie ruinata iar asta ma enerva la culme,mai ales ca era vina mea . Mi-am dat ochii peste cap nervoasa . Baiatul de ieri era iar in statie,la fel de curios ca si ieri s-a apropiat de mine cu un zambet stramb.
-Pare ca ai avut o zi proasta ! A spus el .
-Dah! Am fosta eu. Cred ca nu am norocul de partea mea zilele astea.
El a ras usor ,invitandu-ma din priviri sa ma asez pe banca ,langa el.
Am acceptat si am stat ,oarecum bucuroasa sa am cu cine discuta pana la sosirea mamei.
-Te-ai batut cu automatul de cafea? A intrebat el.
-Nu,dar am reusit sa vars un termos de cafea pe mine ,din senin ,am spus eu .
El a ras ,lasand la iveala niste dinti marunti si drepti.
-Nu ma asteptam sa vad asta azi in statia de autobuz,a marturisit el.
-Nu te asteptai sa vezi o fata plina de cafea ,fin cap pana in picoare? Am intrebat eu retoric.
El a ras iar ,parand pre concentrat pe ce gandea ca sa imi raspunda. Un claxon m-a rupt din ganduri si ras si am observat ca mama ajunse. O vedeam deja ca gesticula spre mine stupefiata de ce vedea pe rochia mea.
-Eu trebuie sa plec! Am spus.
El s-a ridicat in picoare ,si a spus:
-Hei,scuze daca suna ciudat,dar poti sa iti iau numarul? Mi-ar placea sa iesim candva...a spus el.
Am ramas putin uluita ,dar i-am luat telefonul din mana si mi-am pus numarul in el. I-am facut cu mana luandu-mi la revedere si am urcat in masina.
-Ce dumnezeului ai patit,Emilia? A intrebat mama.
-Oh,nu ma intreba mama! Nici eu nu stiu ! Am spus .
Odata ajunsa acasa am pus pe rochi o solutie pentru a scoate petele dar dupa cum am anticipat petele nu au iesit ,asa ca am renuntat la asta. I-am scris lui Alex ,iar el m-a asigurat ca va ajunge in 30 de minute ,asa ca m-am pus in pat ,aseteptandu-l.