Proful de romana +18

Promite-mi!

Mama o luase razna. Stateam de mai bine de 30 de minute ,certandu-ma cu ea in bucatarie. Ea urma sa plece la mumca iar ea insista sa raman acasa azi,ca sa stau cu tata. Era ultima mea zi de vacanța pana la Craciun si vroiam sa o petrec cu Alex.
-Mama,e ok. Tata se descurca! Am spus .
-Emilia,te rog! Fa asta pentru mine. Macar azi! A spus ea luandu-si cheile.
-Lorena,sunt ok. O sa ma despachetez singur,Emilia poate pleca.
-Ramane cum am spus eu! Ne vedem diseara! A spus mama iesind pe usa.
Am oftat ,fiind extrem de enervata de toanele mamei.
-Emilia,poti sa pleci daca aveai planuri. O sa imi pun lucrurile singur in dulap.
-Nu ,tata. E ok .
Nu doream sa fiu nepoliticoasa,chiar eram fericita ca el si mama se impacau iar el era aici . Dar azi eu si Alex trebuia sa ne intalnim.cu mama lui. Asa ca trebuia sa ii scriu lui Alex.
Dupa 2 minute el mi-a spus sa ies pana afara ,asa ca mi-am tras pe mine patura de pe canapea.
-Eu ise 2 minute pana afara.
-Bine ,eu voi fi in dormitor.
Am.iesit ,instant regretand ca purtam pantaloni scrurti si papuci de casa.
-O sa inghetii! A spsu Alex ,traversand strada .
-Nu e atat de frig! Am mintit eu.
El mi-a strand patura mai tare in jurul meu si mi-a dat un sarut usor pe buze.
-Deci,ce s-a intamplat? A spus el.
-Tata si mama...cred ca se impaca.
Alex a zambit ,surprins de ceea ce i-am spus.
-Oh,Emilia! Astea sunt vesti minunate! A spus el.
-Da,doar ca azi nu pot sa vin la tine pana ce nu ajunge mama acasa. Trebuie sa il ajut pe tata sa isi despacheteze lucrurile ....
El nu si-a schimbat expresia. Era zambareț.
-Emilia,e ok. O sa ii spun mamei ca a intervenit ceva si o sa vi la cina.
-Mersi! Am rasuflat usurata.
Nu imi placea sa reschimb planurile facute in avans,mai ales cand venea vorba de mama lui.
Dupa cateva vorbe eu am intrat in casa ,la fel si Alex ,care a traversat strada inapoi spre casa lui. Tata ma astepta in dormitor cu valizele nedeschise .
-Totul ok cu tine si Alex? A intrebat tata.
-Da,dupa ce o sa ajunga mama o sa iau cina cu el si mama lui.
Tata nu a mai spus nimic,in schimb ne-am apucat sa despachetam bagajele si sa ii punem toate hainele aranjate in sifonier. In unul dintre buzunarele de la valiza era 3 rame micuțe ,in care erau poze . Una era cu mine de cand eram bebslus ,una era cu mama si tata imedeat dupa ce tata a iesit din facultate. Mama arata aproape la fel. Riduri mici ii cuprindeau acum fața ,dar avea acelasi par stralicitor si ochii iubitori. Era atat de tanara in poza asta. Iar tata..el era absolut superb. Imbracat intr-un costum gri care ii vemea de minune si cu un zambet impecabil. Era foarte cidat sa vad cat de mult s-au schimbat ,dar totusi sunte aceleasi persoane.
In ultima poza eram eu si tata . Era o poza facuta cu 2 ani in urma. Tata ma puse pe umerii lui si eu radeam in timp ce puneam in varful bradului steaua aurie. Iubeam poza asta.
-Le aveam pe noptiera la mine acasa. Ma gandeam ca ar arata bine aici.
-Sunt foarte frumoase,am spus lasandu-le pe pat.
M-am pus iar la munca ,aranjand pantalonii in locul lor. Tata se asezase pe pat ,facand perechii șosetele . Parea foarte solicitat,mainile ii tremurau iar ochii ii erau la fel de obositi ca si in seara trecuta.
-Tata,esti bine? Am intrebat eu.
El si-a ridicat ochii spre mine ,apoi a spus.
-Da,sunt doar obosit. Cu mutarea  si cu munca..
Am dat afirmativ din cap,dar ceva imi spunea ca era mai mult de atat. Din fericire ziua a trecut rapid ,eu si tata am pregatit ceva de mancare pentru el si mama ,iar eu am plecat in camera mea ca sa ma pregatesc psntru cina ,imedeat ce mama a ajuns acasa. Parea extrem de stresata ,dar banuiam ca era din cauza serviciului. Am intrat in dus unde m-am spalat pe cap si mi-am epilat fiecare centimetru al corpului ,apoi mi-am uscat parul si mi-am facut un machiaj simplu. Nu prea stiam cum sa ma imbrac. Nu era o cina formala ,dar eu tot preferam sa fiu putin mai aranjata cand venea voeba de o cina . Mi-am pus pe mine una dintre rochiile pe care mi le cumparase mama. O chestie pufoasa ,neagra care se strangea usor in talie si avea manecile usor supradimensionate. Mi-am pus in picioare botinele si am plecat spre casa,unde lumina era aprinsa. Am batut la usa ,iar dupa un minut ,mama lui Alex a aparut in prag zambind larg. Ea era putin mai in varsta decat mama,dar tot siperba . Era o blonda naturala cu ochii verzi sticlosi ca si a lui Alex si cu un corp care nu dadea de gol ca avea 2 copii.
-Buna seara! Am spus eu.
-Buna,Elmilia! Ma bucur atat de mult sa te vad ! A spua ea luandu-ma in barate si poftindu-ma in casa.
-Si eu ma bucur sa va vad !
Ea ma pofteste in living,umde masa este aranjata ,de parca urmeaza sa vina vre-o regalitate. Stiam ca lucrurile vor fi putin diferite,dar nu ma asteptam la asta! Alex coboara scarile,fiind evident imbracat intr-o pereche de blugi si un hanorac. Nu suportam faptul ca arata atat de bine fara ca macar sa incerce.
-Arati bine,Em! Spune el venind spre mine.
Zambea de parca tocmai imi citea gandurile . M-a imbratisat ,lasandu-mi un sarut in spatele urechii . Ne-am asezat la masa si am inceput sa discutam,mama lui fiind mai mult decat fericita . Se tot uita la mainile noastre impreunate pe masa ,si zambea. Stiam ca isi forea ca Alex sa fie fericit. Si aveam de gand sa fac tot ce imi statea im putinta sa fac asta . Alex insemna mai mult decat puteam vreaodata sa exprim in cuvinte.
Odata ce cina a luat sfarsit ,eu si Alex am plecat sa ne plimbam cu masina si am ajuns in fata unui loc de joaca. Nu stiam.prea bine zona asta,dar era oarecum un sentiment de familiaritate.
-Ma bucur ca ai putut sa vi azi! Mama e in al 9 lea cer! A spus el.
-Si eu sunt! Am spus.
El a parut sa vada o fantoma,apoi a spus:
-Te rog ,promite-mi ceva! Spune el.
Dau afirmativ din cap apoi el spune.
-Promite-mi ca nu o sa pleci nicodata! A spus el.
Stiam de ce ma face sa ii promit asta,dar daca eram sincera cu mine si cu el nu puteam sa ii promit asta
Nu puteam sa ii promit ca o sa raman in viata lui mereu,sau ca o sa raman mereu in viata. Viata are obiceiul sa te surprinda in feluri ciudata si diferite ,asa ca nu stiu ce avea sa se intample cu mine sau cu el. Ma durea sa ma gandeasc ca el putea sa dispara la un moment dat ,dar stiam ca oarecum era inevitabil.
-Promit! Am spus tostusi. El era poate cel mai greu incercat de viata ,asa ca nu puteam sa ii iau speranta. Macar acum are speranta ,iar eu voi face tot ce imi sta in putere sa raman aici!