Proful de romana +18

...si nici nu vreau

Pentru nimeni135762,
Multumesc din suflet pentru comentariul tau din capitolul trecut! Mi-a facut ziua mai buna ! ❤🖤

BOGDAN.
Simteam ca stau cocosat . Poate de rusine,poate eram mahmur. Mi-am indreptat coloana sorbind din cafeaua facuta de Lorena.
-Cameron e acasa? Am intrebat incercand sa alung tacerea stanjenitoare.
-Nu,a plecat de dimineata.
Di-a dat parul dupa urechii asezandu-se in fata mea,in capatul opus al mesei. Si-a lasat privirea in pamant,genele accentuandu-i umbrele de sub ochii.
-Imi pare rau! Nu trebuia sa ai grija de mine,sau sa strangi mizeria pe care am facut-o.
Imi era rusine. Eu nu eram asa atunci cand ne-am cunoscut.
-Unde e Emilia? Intreaba ea,evitand sa imi raspunda.
Poate era mai bine,poate avea sa ma plesneasca sau sa ma alunge daca avea sa imi raspunda.
-Am sunat-o pe dadaca ei. Porobabil acum o va lua de la scoala.
Ea a dat din cap afirmativ.
-Trebuie sa ne punem de acord,spune ea.
-Da,doar ca nu stiu cum,recunosc eu.
Ea a zambit usor,parand ata de obosita incat nu eram sigur ca ma asculta.
-Ce ar fi sa incepi prin a spune ce simti?
Un nod mi s-a instalat in gat imedeat ce ea iti termina propozitia.
-Pai...odata cu venirea in lumea a Emiliei,mutarea in tara,mutarea in Bucuresti,credeam ca viata pe care o aveam era de domeniul trecutului.
Ea se incrunta.
-La ce viata te referi?
-Adica orice insemna o relatie. Mi-am promis ca nu o sa imi investesc sentimentele in alta persoana,inafara de Emilia. Iar in momentul in care te-am vazut ....
Am tras adanc aer in piept.
-Mi-am incalcat promisiunea. Lorena,intre noi lucrurile nu sunt terminate,nu au fost niciodata.
  Ea se incrunta ,ca si cum ar fi durut-o.
-Eu am vrut sa repat lucrurile ,sa iti explic ca am facut totul pentru ca....pentru ca la un moment dat,sa ma pot intoarce la tine.
Ea isi ridica ochii plinsi de confuzie.Nu ma puteam opri acum,trebuia sa stie tot ce aveam pe suflet.
-Vreau sa repar lucrurile intre noi,chiar vreau.Sa fiu al naibi daca nu incerc! Dar Lorena....nu pot reusi singur!
Ea deschise gura si o inchise la loc. Parea sa isi adune gandurile ,iar apoi hotararea se citi pe fata ei.
-Am incercat sa te urasc,sa nu te suport,sa imi amintesc ca m-ai lasat cu ochii-n soare. Si ai facut-o....dar asta nu pare sa conteze.
Isi impreuna mainile pe masa.
-Sunt suficient de matura incat sa iti spun ca vreau sa fiu cu tine,desi nu ar trebui sa vreau. Sunt suficient de matura sa recunosc ca ma inciti,ca ma faci sa uit ce ai facut in trecut. Te urasc pentru ce ai facut! Dar nu pot sa stau departe de tine!
Si uite asa ,falcile mele au facut contact cu podeaua.
-Si nu vreau sa stau departe de tine! A terminat ea.
Surprinderea imi era scrisa pe fata cu un marker in flacari. Credeam ca odata ce aveam sa fiu Romeo ea o sa imi traga un sut in fund razand de mine copios. Stiam ca sunt un bou degenerat care nu merita atentie feminina,nu foar atentia ei. Dar uite ca planetele s-au aliniat si Mercur pare sa nu mai fie in retrograd.
  Ea isi molfai degetul mare,dand din picior nervoasa.
-Poti sa spui ceva? Te rog! Se planse ea. Tensiunea asta ma omoara !
Am ras,ea psrand surprinsa apoi zambind la randul ei.
Ea se aseza. Parul ii era lucios,arata inca obosita dar oarecum revigorata. Avea un zambet care putea ucide si niste ochii care ardeau cu cele mai reci flacari posibile.
-Te uiti extrem.de dubios la mine! Spune ea.
-Pur si simplu nu imi vine sa cred ca nu ma strangulezi!
Ea a ridicat din spranceana .
-Nu mai sunt un copil,Bogdan! Trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca Lorena din clasa a 11 ,a ramasa in clasa a 11.
-Inteleg. Doar ca imi trebuie putin timp sa ma acomodez.
Ea se uita in jur,parca cautand ceva.
-Esri sigura ca incercare noastra,la "ceva" nu va fi rau pentru Emilia? Intreba ea.
Inima imi crescu de 30 de ori ,gandindu-ma ca fetita mea va fi in preajma.unei figuri materne.
-Nu,Emilia te adora ori cum.
Ea zambi ,apoi ma anunta ca o sa faca ceva de mancare pentru Cameron,in semn de "multumesc" . Eu am facut un dus rapid ,apoi m-am imbracat. Trebuia sa anung acasa,la Emilia. Mai aveam multe de facut pe ziua de azi. Lucrurile au mers foarte diferit de cum credeam eu . Ma asteptam ca in acest moment sa fiu undeva in casa ,beat rupt,gandindu-ma ce bou imbecil sunt.  Poate miracolele exista!

LORENA.
Cand masa a fost gata i-am scris un biletel lui Cameron multumindu-i pentru ospitalitate. Cand am pasit afara din casa,odata cu Bogdan,gandurile imi fugeau in 10 mii de parti. Trebuia sa ii srat o marca de afectiune,altfel va considera ca tot ce am zis a fost ca sa scap de el.
Cu bosele la mana ,am pasit spre el,odata ce ma saluta de ramas bun si i-am oferit un scurt sarut .
El m-a impins usor de talie uitandu-se la mine.
-Nu vreau sa te simti fortata sa faci ceva ce nu iti doresti! E suficient faptul ca ma suporti si esti dispusa sa imi oferi o a doua sansa.
-Daca nu vroiam,nu o faceam! Vreau doar sa sti ca am vorbit serios. Nu am spus toste lucrurile alea in van,sau ca sa scap de tine.
El imi zambi.
-Ma bucur! Fata ii era senina.
-Astept un semn! Am strigat peste umar in timp.ce urcam in masina. Pijamalele mele nu opreau frigul care imi inghetase masina. Cand intr-un final am ajuns acasa si mi-am.deschis telefonul ,mesajele de la Moris au inceput sa curga pe banda. Eram in cacat ! Moris credea ca intre noi e ceva,si eu tocmai ce mi-am facut o relatie.
Eram atat de moarta,incat moartea parea varianta usoara!