Proful de romana +18

6 ani

Pentru Bianca.
     Multumesc pentru sustinere !

LORENA.
  Sa-mi bag! Fata ii arata la fel ,cu barba putin mai mare ,riduri fine in jurul ochilor si o fetita care ii zicea tata ,prinsa in juril picioarelor mele.
Mi-am concentrat atentia asupra micutei pe.care am ridicat-o in brate.
-And who are you ?
(Si tu cine esti?)
-Emilia,spuse fetita razand si obrajii luandu-i foc.
-Buna ,Bogdan! Spun eu incercand sa fiu respectuoasa.
-Salut. Ma bucur sa te vad! Spune el.
O tacere jenanta s-a asternut peste noi in timp ce voietul multimii se amplifica. Am decis sa ma folosesc de copil asa ca zambindu-i am vorbit cu ea.
-Do you whant a picture ?
(Vrei o poza?)
-Sure! A spus ea entuziasmata.
Lasand-o jos din brate am zambit si i-am spus :
-E fetita ta banuiesc.
-Da.
El si-a scos telefonul si pozitionandu-ma langa fetita am facut o poza . Am luat-o in brate pe micuta zambindu-i si apoi intorcandu-ma spre Bogdan am spus:
-Multumesc pentru ca ati venit la spectacol. A fost foarte dragut sa va intalnesc!
-Ma bucur ca am venit. Nu te-am recunoscut pe scena.
-Au trecut 6 ani....
-Scuze daca te-a deranjat! Poate fi foarte bagacioasa...
Am zambit si l-am asigurat ca totul e bine. Apoi am continuat sa vorbesc cu restul oamenilor in timp ce el si fetita lui se indepartau.
Moris s-a asigurat ca dupa spectacolul nostru ,ne va astepta o petrecere uriasa ls localul la care trebuia sa "bem un suc" ca sa sarbatorim.
   Numai suc nu am baut. La ora 12 eram lesinata pe bancheta din spate a unui taxi ,intinzand banii ca sa ii platesc cursa ca o leguma. Odata iesita in aerul rece am realizat ca bagajele mele erau inca la teatru. Mergeam agale pe strada dintre blocuri,incercand sa scotocesc prin geanta cu mana dupa chei,pe care le-am gasit si cand le-am scos au cazut in zapada.
-Sa-mi bag picioarele in ea de viata! Oftez cautand cu mana prin zapada ,ingr-un final gasind cheile de care atarna un breloc in forma de carte.
M-am impleticit pe scari reusind din a 4 incercare sa bag cheia in broasca,apoi prabusindu-ma la propriu pe camapeaua din living cu rochia aia cu trena pe mine,fara sa ma deranjez sa imi dau jos pantofii sau paltonul.

BOGDAN.
11:45 noaptea. Asta e o ora anormal de tarzie pentru un tata si un profesor. De obicei sunt extenuat de elevi si de micuta Emilia,dar in seara asta nu e chip sa inchid un ochi. Nu ma mira,e ceva cu adevarat uimitor. Nu mi-am mai stat gandul la ea de ceva vreme. Ma intorc pe spate holbabdu-ma prin intuneric la tavan. Cand a fost ultima oara cand ma gandisem la ea? Oare sa fi fost in vara? Cand radeam de Emilia cum manca inghetata . Tineam.minte conversatia mea cu ea despre inchetata. Era atat de pornita sa ma convinga ca cea mai buna inghetata e cea cu caramel sarat. Rad la gandul ca ochii ei si asa mari probabil erau si mai mari in acel moment. Ca in seara asta.
  Arata atat de diferit si totusi la fel. Parul mult mai lung ,riduri de expresie fine. Arata ca o femeie. Arata ca si femeia pe care mi-o imaginam ca va ajunge. Oare ce face? Doarme?
Pentru doar o mica secunda ma gandeam sa o caut pe undeva,sa vad daca pot face rost de numarul ei de telefon,dar nu puteam face asta. Era si asa ciudat.
Doamne,cum au trecut 6 ani?

LORENA.
Ceafa ma doare din cauza pozitiei in care am adormit. Cand ma ridic imi scot tocurile din picioare si imi dau imedeat hainele de pe mine aruncand pe mine un tricou si o pereche de colanti.
In timp ce masina de cafea isi facea treaba am avut grija sa ma demachez si sa ma spal pe dinti. Eram mahmura ,dar nu puteam sa lipsesc de la curatenie si cum masina imi era la teatru a trebuit sa o iau frumos la pas .
Cand eram in fata teatrului tot corpul imi era inghetat bocna si i-am trimis un mesaj lui Moris spunadu-i sa se grabeasca cu cheile. Bateam cu piciorul ritmic in asfalt. Era atat de liniste ,seara trecuta a fost un haos. Si atunci m-a lovit amintirea. Aseara il vazusem pe Bogdan! Am pus mana pe telefon asa cum faceam de multe ori in urma cu 3 ani si il cautam. Vedeam poze xu el zambind langa grupuri de copii de varsta fetitei cu care a fost aseara aici. Doamne dumnezeule,are o fetita. Probail e casatorit. E fericit! Oare e fericit? Parea fericit. Fetita lui era o scumpete.
Am lasat telefonul la o parte,deoarece ma autoinvatasem sa ma distantez de lucrurile care imi fac rau. El era o parte foarte nefericita din viata mea,si nu era cazut la imi inec succesul in melancolia adolescentei. Moris aparuse de dupa colt cu cheile intr-un final si facu un gest neasteptat. Pentru prima data de la cearta noastra ma stranse in brate si ma saruta indelung zambind.
-Pentru ce a fost asta? Rad eu.
-Pentru ca ma faci fericit! Suse el desxhizandu usa si poftindu-ma inauntru.
 

Multumesc pentru ca ati citit. Daca doriti ca urmatorul capitol sa va fie dedicat ,lasati un comentariu si voi alele cate o persoana pe capitol! Va pup 😊❤