Proful de romana +18

Va durea ca sa nu mai doara!

Pentru GiorgianaChis1.
Multumesc pentru sustinere! Te pup! ❤👄💋

LORENA.
Intelegeam ce zicea. Intelegeam de ce ii era frica sa ramana singur. Si mie imi era frica de multe ori,dar cumva reusam sa iau o gura mare de aer inainte sa ma scufund. O gura sugicient de mare de aer cat sa imi ajunga pana voi reusi sa plutesc.
  El imi dadu drumul uitandu-se la mine,carenimi simteam fata golita de orice culoare.
Nu mai era Bogdan,era o creatura condusa de manie si frica.
Am decis ca era mai cerebral sa il ajut,sa se calmeze si apoi sa discutam.cand va fi stapan pe ce gandeste.
L-am luat de mana,tragandu-l afars din camera ,sprijinindu-l usor cu umarul. Nu putea sa se tina prea bine pe picioare,ceea ce era de asteptat.
Odata ajunsi in hol l-am intrebat din priviri pe Cameron unde e dormitorul si el ma indrumat.
Am pasit usor in camera luminata de o singura lampa galbuie,asezandu-l pe pat. Era semi constiet,asa ca stiam ca jrma sa adoarma. I-am desfacut nodul de la cravata si am asezat-o pe noptiera,apoi cu miscari rapide i-am desfacut nasturii camasi ,pe care i-am dat-o jos. Urma sa aiba un somn lung,asa ca cel mai bine era sa fie dezbracat de costului asta incomod.
  M-am uitat la el,care nu a scos un cuvant. Am pus mana pe catarama curelei de la pantaloni incepand sa o desfac,deoarece odata adormit nu vroiam.sa il trezesc. El mi-a acoperit mana cu a lui.
-Vrei sa fi dezgustata? Intreba el.
-Banuiesc ca o sa imi spui oricum.
El a ras si a luat mana,lasandu-ma sa ii desfac pantalonii si sa ii trag de pe el.
-M-am gandit de multe ori ca vei face asta....dar in alte circumstante.
Am ras,pentru ca stiam la ce se refera.
-Vorbim maine,ok? Am spus incet incercand sa il fac sa se intinda.
El mi-a prins mainile care ii atingeau pieptul gos si a spus.
-Te rog nu ma minti!
Ma uitam la el,stiam ca e mizerabil de nefericit. Nu credea ca aveam sa ne revedem,credea ca fac toate astea pentru ca era beat.
L-am prins de obraji ,si el s-a relaxat instantaneu .
-Promit ca maine cand te trezesti o sa fiu aici!
El ma studie putin apoi rapid si neasteptat ma trase la pieptul lui sarutandu-mi crestetul. Imi dadu drumul asezandu-se in pat,iar eu am iesit din camera lasandu-l sa doarma.
  Cameron era in camera in care l-am gasit pe Bogdan,adunand mizeria facuta de el.
Am plecat la bucatarie luand cosul de gunoi si asezandu-ma in genuchi curatand cioburile de la paharul spart.
-Nu e nevoie! Spune el prietenos.
-Scuteste-ma! Ori cum toate astea sunt din vina mea! Am spus.
El a ras scurt .
-El chiar tine la tine,sti?
Am lasat capul in jos ,dandu-mi parul dupa ureche.
-Adica nu e doar o chestie de moment. El chiar vrea sa faca lucrurile cum trebuie,dar nu stie cum.
-Nici eu nu stiu cum sa le fac . Toata viata am facut doar rahaturi care inca ma urmaresc ! Am recunoscut.
El a ras iar ,parand un profet care nu e surprins de nimic.
-Poate ca daca vorbiti ,si incercati sa lasati in urma trecutul,veti avea un viitor.
Am lasat vorbele lui sa se stabileasca in mintea mea. Din cate stiam eu nu iti poti croi in viitor fara un trecut pe care sa te bazezi,dar poate nu trebuia sa uit trecutul. Poate trebuia sa il iert. Poate trebuia sa ma iert pe mine pentru greselile facute atunci,si sa imi dau voie sa tin la oamenii care tin la mine.
  Nu realizam ce faceam. De ani buni aveam oameni in viata mea care erau un amuzament in afara serviciului,oamnei care imi indeplineau dorintele fizice,dar cele emotionale ramaneau aruncate sub pat,asemenea unei șosete murdare,pe care uiti sa o speli.
   Oare era momentul acum?
Nu putem sti! Dar de un lucru eram sigura,o sa doara al naibi de tare tot ce urma sa fac,dar va durea ca sa nu mai doara.

***
Soptitul din urechi se auzi lent si apoi imi dadusem seama ca Cameron vorbea cu mine.
-O sa plec la munca. Puteti ramane aici cat vreti.
I-am facut semn si apoi am recapitulat tot ce se intamplase aseara.
M-am dat jos de pe canapea,mergand spre baie unde mi-am facut o mica igienizare,apoi am plecat spre bucatarie. Am pus cafelele sa se faca ,asteptand ca mirosul sa imi trezeasca celulele nervoase.

BOGDAN.
Imi venea sa vomit. Capul imi exploda si duhneam a burnon. Pieptul imi era rece si abea atunci realizasem.ca eram doar in boxeri. Cameron m-a dezbracat?
M-am ridicat din pat,vazand hainele impaturate pe noptier,si amintirile au inceput sa revin in mintea mea inca incetosata. Lorena intrand,eu prinzand-o de incheieturi plangand ,o durea,apoi ea ma ajutat sa vin aici,ea ma dezbracase . Ridicandu-ma am tras pantalonii pe mine,fara sa ma chinui cu cureaua. Pasind pe hol am simtit miros de clatite si cafea,iar in bucatarie ,Lorena era in pijama la masa,sorbind di cana. Ea a dat cu ochii de mine,zambind usor.
-Buna dimineata! Ma saluta ea.
-Hei! Spun eu.
Ea mi-a facut semn sa ma asez ,in tim se se intoarse ,sa imi toarne cafea. Arata extram de obosita si se freca la ceafa in timp ce se aseza la masa.
-Cum ai dormit? Intreaba ea.
-Putin prea bine.
Ea a ras usor .
-Nu cred ca poti spune acelasi lucru....
Ea devenii putin mai palida si spuse.
-Am adormit tarziu. Eu si Cameron al strand dezastrul din camera,apoi ne-am.culcat.
Rusina se strecura in venele mele. A stat treaza impreuna cu prietenul meu cel mai bun sa curete dezastrul facut de mine. Ce barbat de rahat eram!
Ea ofta ,prinzandu-ma cu varfurile degetelor de mana.
-Chiar trebuie sa discutam!
Am dat din cap afirmativ,era necesar!