Proful de romana +18

Discutia

BOGDAN.
Cand ajung in fata usi de un maro inchis apas butonul pentru sonerie. Asetept cu unima in gat ceea ce va urma. Nu pot sa spun ca sunt frustrat ca avenit acest moment. Excursia a fost una minunata ,deoarece am petrecut-o cu fata pe care o plac.
Dar lucrurile nu sunt atat de simple si stiam asta de la inceput,si dupa tonul autoritar pe care l-a avut la telefon Lorena,imi dau seama ca si ea vede asta ca pe o problema care trebuie rezolvata.Desi e aiurea,discutia asta va trebui privita la fel ca si clauzele unui contract. Gandire rationala,sentimentele arumcate undeva intre florile din fata casei ei.
Ea deschide usa si o vad ca deja se joaca cu inelul lat de pe inelar ceea ce ma face sa cred ca e mai emotionata decat sunt eu. Ma pofteste inauntru si dupa ce ma asez pe canapea ea isi drege vocea.
-Vrei ceva de baut? Aproape ca ofteaza ea.
-Sigur!spun deoarece asta e probabil.ultima intrebare la care voi sti raspunsul in dupamiaza asta.
Ea imi aduce un pahar de suc si se asaza langa mine ,putin cam prea departe daca e sa fiu fixist.
Iau o sorbitura din pahar si ma gandesc ca eu ar trebui sa incep discutia.
-Deci...suntem in rahat!spun eu direct.
Ea ridica din sprancene si aproba.
-Da,si inca cum!
Ma uit in jos si las toate barierele sa cada. Nu mai imi pasa daca par un adolescet hormonal idiot sau ce naiba se vede sau se interpreteaza.
-Uite ce e Lorena. Nu te-as fi sarutat doar asa,de dragul de a o face.
Las o mica pauza ca sa imi dau timp sa ii vad expresia.
-Chiar imi place de tine. Pe bune! Si nu stiu cum naiba usureaza marturisirea asta toata situatia,dar trebuia sa sti unde sunt eu in situatia asta.
Ea ramanecu gura cascata dar se redreseaza pe parcurs.
-Eu nu stiu ce cred...ce simt. Prima daca cand m-am sarutat eram nervoasa ca rietenia aia super misto se stricase iar in excursie a fost cu totul diferit.
Ma uit la ea si vad ca inca se joaca cu inelul.
-Si acum? Intreb incercand sa inteleg in ce punc e ea acum.
-Acum e si mai ciudat...imi placea din tot sufletul ce aveam inainte!Acum in capul meu e daca mergi pe drumul asta poate se intampla ceva de 10 ori ma frumos sau de 10 ori mai rau.
Dau din cap deoarece o inteleg perfect. Daca am decide sa incercam ceva ,ceva serios ar fi riscuri uriase. Daca cineva ar afla eu as fi dar afara si probabil arestat pentrumolestare de minori oar ea ar fi exmatriculata si viitorul ei distrus.
  -Si ce facem atunci? Intreaba ea.
-Nu stiu...

LORENA.
Linistea s-a asternut peste sufragerie de mai bine de 5 minute. Nici unul nu stie ce sa spuna. Si ce am putea spune?situatia e ori cum de rahat. Ma uit la el si fara sa vreau zambesc . Fruntea incruntata si mainile impreunate sub barba. Ma ridic iar el ma urmareste cu privirea. Il prin de maini si il fac sa se ridice in picioare in fata mea. Ii prin mana dreapta intre mainile mele si ma uit la el. E timpul sa nu mai gandesc totul de 100 de ori cum fac mereu.
-Vreau sa sti ca eu sunt gata sa fac tot ce e necesar ca asta sa mearga!
  Ii dau drumul la maini si simt ca mi se umezesc ochii din cauza emotiilor dar clipesc ca sa le inlatur.
-Depinde de tine ce alegi,dar vreau sa sti ca sunt aici! Orice ar fi! Ii spun sincer si fara indoiala.
  El pare putin confuz . Ma indepartez deoarece nu vreau sa se simta obligat sa spuna sau sa faca ceva.
Oftez vazand ca privirea lui e neschimbata. Si atunci realizez de ce e el aici. Primesc un pumn in stomac si ma intorc cu spatele plecand in bucatarie deoarece nu mai imi pot retine lacrimile. Ma sterg la ochii si apoi plec inapoi in sfuragerie. De data asta ma uit in jos ,daca ma uit la el o sa lacrimez iar.
-Cred ca ar fi mai bine sa pleci. Mama o sa ajunga curand,mint eu.
-Lorena,nu vreau sa intelegi nimic gresit...
-Poti te rog sa pleci? O sa am probleme....
El ofteaza si intr-un final pleaca. Ii aud portiera trantita apoi motorul si masina care se indeparteaza. Iau paharul de suc de pe masuta de cafea si pldc cu el in bucatarie. Il arunc in chiuveta si apoi  sar in dus unde stau sub apa rece ca gheata. Uit de cat timp.stau acolo si tot.ce simt acum e oboseala asa ca ma pun la somn pentru prima data in 4 ani fara casti.

×××
Dimineata asta e oribila. Tata are o dispozitie buna si incerca sa faca glume cu mine dar eu nu am chef. Ma imbrac in cea mai nereusita tinuta din viata mea si ma indrept spre scoala.
×××
Toata saptamana trece fara ca eu si Bogdan sa vorbim inafara de orele de romana. Ce sa spun Moara cu noroc si Lica Samadaul ne exprima foarte bine situatia in care ne aflam.
Toata saptamana ne-am prefacut ca celalalt nu exista .
Acum stau pe leagan in curtea fin spate ascultand muzica si desenand tot soiul de forme. Am numele lui Bogdan scris pe foaie inconjurat de tot felul de linii si pete care mana mea le-a facut pe hartia alba.
Aud sunetul unui mesaj de la telefonul meu si cand ma uit numele lui apare pe ecran. Deschid cu viteza luninii mesajul .
" Te astept in fata casei. I-a pe tine o geaca!" Casc ochii la mesaj si il citesc de 5 ori ca sa ma asigur ca nu am vedenii. Sar de pe leagan cu hartiile in mana si sprintez spre camera mea . Imi trag pe mine primele chesti pe care le gasesc in dulap adica o pereche de colanti ,o bluza simpla mulata alba si o geaca de blugi . Ma incalt din zbor cu adidasi si apoi oes pe usa. Masina lui e parcata chiar in fata si urc pe locul din dreapta fara ezitare.
-Hei! Apune el.
-Hei! Spun.
-Avem de vorbit,iar...