Proful de romana +18

Prezent si viitor

Lorena.
Aveam sa scot parchetul de sub biroul meu daca mai imi fataiam mult piciorul. Eram extrem de agitata dupa toate cele intamplate zilele trecute,eram si mai agitata ca urma sa il vad pe Bogdan . Trecusera 3 zile de cand a plecat in graba ca sa il ajute pe Cameron . Nu am vorbit prea mult despre asta,nu parea ca fiind ceva ce ma privea ,cel putin nu incercam sa ma inteoduc intr-o situatie care ma depasa. In schimb,aveam de a ma confrunta cu propriile probleme. Tata venea in oras impreuna cu mama,pe care nu o suport. Aveau sa locuiasca la mine pana joi,ceea ce insemna ca aveam sa ii suport 3 zile,ceea ce ra mai mult decat oribil cand venea vorba de mama.
Nu ii dadusem vestea asta minunata lui Bogdan,dar eram sigura ca nu aveam sa ma vad cu el cat sunt ai mei prin oras. Nu sunt sigura de stabilitatea relatiei asteia si pana nu stiu ceva concret nu am de gand sa bat toba peste tot ,mai ales fiind vorba de el.
Paginile din fata mea erau goale si aveam de facut 3 comentarii azi,asa ca mai bine treceam la treaba. Slujba mea era destul de ciudata,eu fiind singura care lucra intr-o multinationala ,dar facea orice altceva,numai ce se face intr-o multinationala nu . Eu eram angajata de seful multinationalei,care avea si o editura,si pana punea la punct sediul editurii munceam aici.

Dupa un an.
Vantul bate din ce in ce mai tare. Ploaia care cerne mi-a inmuiat geaca subtire ,iar parul tuns de curand mi se lipeste de fata si gat. Mai aveam cateva blocuri pana sa ajung la Geoarge,aveam de discutat. Aveam de luat o decizie.
Cand am cotit spre intrarea in bloc,m-am uitat in spate pentru a ma asigura ca nu ma vede nimeni intrand.
In scara blocului era putin mai bine,deoarece vantul nu mai imi taie in jumatate corpul ud leoarca. Am urcat scarile in graba cu sufletul cat un purice.
Blocul asta era sinistru si intunecat,dar era tot ce putea Geoarge rezolva intr-o zi. Ajunsa la usa am batul iar el mi-a raspuns rapid.
M-a luat in brate si am simtit cum ochii si se maresc cand vede cum arat.
-Doame fereste! Lorena!
-Stiu...
-El ti-a facut asta? Intreaba el cu o voce precum plumbul
-Nu e momentul acum. Unde e Emilia? Intreb grabita.
-Se imbraca .
Am plecat in camera unde Emilia,era imbracata si gata de drum. Trebuia sa plecam de aici.

In prezent.
Bogdan.
Copiii era foarte galagiosi azi. Nu puteam sa ma concentrez. Eram inca ingrijorat din cauza lui Cameron. Insa stiam ca va fi bine. El are mereu un mod de a supraviatuii celor mai inimaginabile lucrui posibile. Trebuia sa cred ca va fi ok,altfel aveam sa inebunesc.
Am plecat acasa ,Lorena a venit la mine. Am dormit impreuna,apoi ziua urmatoare am dus-o in parc. Asta sa repetat pwntru 2 luni,aceeasi rutine minunata in care Dormeam si ma trezeam cu Lorena in brate. Viata devenea din ce in ce mai buna si atunci s-a intamplat.
Telefonul mi-a sunat in toiul noptii si era Cameron.
-Frate...vocea ii era spatra.
-Cam,ce s-a intamplat?
-Sarah...ea...ea nu mai are mult. M-a rugat sa iti spun sa vi aici.
Si am mers. Am condus ca un nebun si m-am grabit . Am ajuns si dupa ce Cameron a pasit afara din incapere am prins-o de mana strans pe Sarah care se stingea usor ca o lumanare.
-Bogdan...a spus ea ragusita. Trebuie sa imi promiti ceva...
-Orice ! Sti ca suntem familie Sarah!
-Te rog promite-mi ca vei avea grija ce Cam! Ochii ii erau grei si raspuflarea taiata.
-Promit! M-ai auzit? Promit! Mana i sa strans pe a mea iar apoi ochii i-au fluturat si s-au inchis.
Si atunci Cameron a cazut . A cazut pe jos intr-o balta de lacrimi si suspine.
Sarah nu mai era,iar eu nu o puteam aduce innapoi.

Lorena statea la masa invartind apsenta in bolul cu cereale. Lucrurile intre noi mergeau din ce in ce mai bine,dar ea avea probleme cu serviciul. Urma sa se mute cu centrul editurii si nu putea sa mai locuiasca unde o facea acum. Trebuia sa se mute si nu isi permitea un apartament in zoman rezidentiala.
Si atunci am avut ideea brilianta .
Nimic nu avea sa imi strice fericirea,iar eu aveam sa o ajut pe Lorena,pentru ca merita totul si mai mult!