Proful de romana +18

Nu vreau sa pleci ...

Am urcat scarile cu grija ,sperand ca tata sa fie acasa. Nu m-am deranjat sa il.sun,dar cand am.ajuns in fata usii m-am gandit ca poate era mai inteligent sa il fi sunat. Am scuturat din cap,oarecum incercand sa imi inlatur gandurile si am batut la usa. Dupa un minut usa s-a deschis iar tata a ramas usor surprins in usa. Purta un costul gri care ii venea foarte bine si parul argintiu care ii crestea la tample ii face ochii sa para prea tineri pentru fata lui. El m-a luat in brate si m-a sarutat in crestetul capului.
-De ce nu m-ai sunat? A intrebat el in timp ce imi dadeam geaca jos.
-Nu am avut timp...am spus eu .
M-am dus direct pe canapea umde mi-am tras picioarele sub mine. Tata a intrat in bucatarie si deja stiam ce avea sa faca. Dupa cateva minute a aparut in living cu o cana de ciocolata calda cu multa frisca . Am zambit si am luat o inghititura din bautura delicioasa.
-Nu credeam ca o sa ne vedem saptamana asta,a spus tata.
-Stiu,si eu credeam ca o sa fi ocupat,dar...a intervenit ceva.
Mi-am lasat ochii in jos. Nu prea stiam.cum sa discut despre asta,dar oarecum stiam.ca tata ma poate ajuta.
El a venit langa mine si m-a strans usor de mana.
-Ce s-a intamplat ? A intrebat el ingijorat.
-Um...ti-l amintesti pe Alex,nu? Am intrebat eu .
El a dat din cap afirmativ.
-Ei bine,dupa ziua mea de nastere el mi-a spus niste chesti...si ...um..el vrea sa primeasca un raspuns.
-Fi putin mai explicita,Emilia.
Mi-am trecut mainile prin par ,pentru ca eram extrem de stresata .
-El vrea sa stie daca ar putea sa fie ceva intre noi.
Tata a zambit usor ,cu fata aia care spunea " imi doresc si eu sa mai am probleme de genul asta" dar nu a comentat.
-Iar eu nu stiu ce sa fac! Adica...stiu dar nu stiu daca e decizia potrivita,sti?
-Si mai exact ce vrei tu? A intrebat tata.
M-am gandit . Ce vreau? Pai..ii iubeam pe Alex. Era prietenul meu cel mai bun inca de cand eram mici. Am trecut prin iad si rai impreuna si acum el mi-a marturisit ca simte ceva pentru mine. Dar eu nu puteam sa ma conving sa spun da...pentru ca,daca lucrurile nu mergeau,aveam sa il pierd pentru todeauna.
-Eu nu stiu daca pot sa il iubesc in felul ala,sti? I-am spus tatei. Adica il cunosc de cand imi pot aminti orice. Si am fost acolo unul pentru celalalt,dar...
-Atunci? Care e problema ?
-Problema e ca daca lucrurile nu funtioneaza o sa il pierd.
Tata a dat din cap ,aratandu-mi ca intelege. Apoi a spus.
-Unte ce e . Cand am cunoscut-o prima data pe mama ta ,pe Lorena, am vazut in ea o lumina. Am vazut-o ca si pe o barca de salvare de care ma puteam agața si care avea sa ma salveze. Stiu ca eu si mama ta nu am avut un final fericit ,dar asta a fost din cauza mea. Dar daca crezi ca Alex te poate ajuta sa iti ti capul deasupra apei,eu zic ca merita sa incerci. Poate si el va deveni barca ta de salvare intr-o zi!
Am ascultat fiecare cuvant spus de tata. Avea dreptate. Alex era o persoana cu multe probleme ,dar care a fost mereu acolo pentru mine. Era un barbac cumsecade si stiam ca tine la mine cu adevarat.
-Ai dreptate,tata! Am spus.
Tata a zambit si apoi a inceput sa tuseasca . S-a prins de stomac tusind ,dar apoi s-a oprit si m-a luat in brate.
-Esti bine? Am intrebat.
-Da,e doar o raceala! A spus el.
Dupa ce am schimbat cateva vorbe am plecat ,multumindu-i pentru sfaturi si invitandu-l la cina zilele urmatoare. Era coudat sa il vad pe tata asa. Eu parca il aveam in minte ca barbatul musculos din pozele mamei. Acum,desi inca era de o frumusete de invidiat ,a imbatranit.
Am coborat si am luat un taxi pana acasa. Afara incepuse ploaia si era extrem de frig . Alex imi dadu-se mesaje si ma intreba unde sunt. Odata ajunsa in fata usi am auzit cum usa lui de inchidea. M-am intors si am strigat ca sa acopar zgomotul ploii.
-Ma intorc in 5 minute!
El a dat din cap indreptandu-se spre masina.
Am intrat rapid in casa unde mama pregatea de mancare. Mi-am luat paltonul pe mine si am lasat geaca uda in cuier. I-am spus mamei ca o sa ajung mai tarziu acasa,si am iesit pe usa.
Masina lui Alex era acum langa casa mea ,si odata ce am intrat caldura si mirosul de menta mi-a inundat simturile.
-Scuze pentru intarziere. Am fost sa il vad pe tata.
-E ok,Em. Ma bucur ca ai reusit sa ajungi.
El a dat drumul muzicii si a inceput sa conduca spre ceea ce parea a fi locul O.
Locul asta era o ciudatenie de poiana care era de obicei plina de afolescenti beti,dar acum era goala ,asa ca era un loc perfect pentru a discuta. Ploaia se oprise intre timp ,asa ca dupa ce am parcat masina am luat-o usor la pas si ma inceput sa discutam tot feluri de nimicuri.
-De ce iti tot frangi mainile,Em? A intrebat el luandu-mi mana dreapta in a lui.
-Um,o obisnuita proasta.
-Nu trebuie sa te stresezi,nu cu mine! A spus el .
Vocea lui suna atat de profunda,de parca urma sa inceapa sa recite din Eminescu sau Bacovia.
-Stiu,doar ca stiu ca vrei sa vorbim despre toata faza dw la ziua mea...si asa mai departe .
-Da,hai sa vorbim.
M-am uitat in jos ,pentru ca nu stiam cum as putea incepe sa vorbesc. Aveam impresia ca o sa vomit sau o sanincep sa plang.
- Uite ce e, eu ti-am spus ce simt . Nu stiu daca e ciudat sau nu ,nu imi pasa . Stiu doar ce insemni tu pentru mine,si vreau sa stiu daca am pentru ce sa sper.
M-am uitat la el. Suvitele lungi nisipii ii atarnau pe frunte.
-Pai..eu ,eu cred ca mereu am simtit ceva ,am spus eu intr-un final. Doar ca in e frica ,sti? Am spus.
El a parut usor confuz,asa ca am continuat cu greu.
-Imi e frica ca daca asta,ce e intre noi nu o sa mearga ...ca o sa ajunhi sa ma urasti.
El a facut o fata de parca l-am pleznit si apoi a oftat. Mi- dat drumul la mana si mi-a pus mainile pe obraji. Instinctiv i-am prins hanoracul in maini.
-Nu ai putea sa ma faci vreaodata sa te urasc,Em!
Am lasat privirea in jos pentru ca simteam ca o sa ma descompun de atata tensiune.
-Si nu o sa ma pierzi. Sunt chiar aici!
M-am uitat in sus si am vazut ,pentru prima data nu doar prietenul meu bun ,dar un barbat care ra pregatit sa lupte pentru ceea ce dorea
-Nu vreau sa pleci nicaieri! Am spus eu.
El mi-a zambit si m-a sarutat usor . S-a tras putin ,atat cat sa poata vorbii .
-Nu ai idee cat de mult am asteptat sa aud asta din gura ta! A spus el .
Am ras iar el m-a prins iar de mana conducandu-ma spre masina. Aveam timp,dar stiam ca lucrurile se schimbau. Am ajuns acasa iar in loc de imbratisarea clasica si obisnuita,am primit sun sarut tandru si o privire cat o mie de cuvinte.
Nu am dormit in seara aceea. Si nici seara urmatoare!

BUNA TUTUROR ! SPRE CA SUNTETI TOTI BINE SI SANATOSI! ASTEPT CU MARE DRAG COMENTARIILE VOASTRE!