Proful de romana +18

Ne vedem la tribunal

LORENA.
Ungiile mele sangereaza. Le rod de jumatate de ora asteptand sa vad ce o sa se intample. George langa mine fierbe de nervi si stiu ca mai am doar cateva minute pana mama si tata vor ajunge acasa.
-Imi pare rau! Spun incet.
-De ce? Intreaba el .
-Ca esti la mijloc....
Ma uit in ochii lui si atunci usa se deschide. El se incrunta si mai tare si spune :
-Si mie imi pare rau!
Se ridica rapid de pe canapea si merge spre mama si tata. Ma ridic instant si stiu ca nu are rost sa spun nimic. George se apropie de mama scotandu-si telefonul. Creierul inceps sa mi se conecteze la realitate si atunci spun:
-Sunt impreuna cu proful de romana!
Mama si tata au ramas cu gura cascata,iar George doar a injurat si a plecat in bucatarie,fara sa mai spuna ceva.
Ma uit la tata,care pare din cale afara de dezgustat iar mama pare doar surprinsa si nervoasa.
-Lorena...
Strang din buze pentru ca nu stiu ce sa spun. Dar dintre toate lucrurile la cere ma asteptam sa se intample nu ma asteptam la ce avea sa urmeze. Mama m-a luat in brate stangandu-ma mai tare decat as fi lasat-o vreodata,dar acum eram pur si simplu amortita.
-Oh...fetiţa mea...,se smiorcaieste. Cand s-a indepartat ca sa ii vad faţa ochii ii erau in lacrimi.
De ce? Tocmai ii spusesem ca am facut ceva gresit. Eu!
-Totul va fi bine,o sa am grija ca nenorocitul ala sa putrezeasca in inchisoare pentru ce ti-a facut!spune mama sigura pe ea.
  Ma uit la ea spunandu-i ceva de neinteles tatei si apoi plecand in graba pe usa . Tata sa asezat apoi langa mine pe canapea,si m-am uitat confuza la el.
-Unde a plecat mama?
-La Cosmin,vrea sa rezolve problema asta cat de rapid posibil.
Cosmin era avocatul familiei. Iisuse ,totul era inteles gresit. Eu nu am fost abuzata,violata dau mai stiu eu ce...eu ram doar indragostita.
-Tata,dar nu e cum crezi tu...
-Lorena,nu e momentul sa gandim.cu inima !
Pentru o secunda ma surprins ca si-a dat seama ,dar apoi mi-am amintit. Tata meru stie ce vreau sa spun,ce simt.
Am inceput sa plang,pentru ca mama era pornita si nu puteam sa o opresc.
-Pot sa plec sa ii spun?
Tata di-a ridicat ochii dpre mine.
-Te rog ,tata,pot? Vreau sa afle de la mine...
Si-a lasat capul in jos si mi-a intins cheile.
-Nu mai mult de o ora.
Am incuvintat plecand imedeat . Am urcat in masina asteptand ca George sa vina.
Drumul pana la apartamentul lui Bogdan a fost probabil cel mai scurt. Nu stiu ce sa ii spun. Poate "Ne vedem la tribunal" !L-am rugat pe George sa ramana in masina,spunandu-i ca nu o sa dureze mult. Urcand scarile,ma gandeam la prima oara cand am venit aici. Eram pornita pe concursul de scrieri. Acum uite unde am ajuns...
Bogdan a raspuns la usa imedeat si ma luat in brate. Inchizand usa in spatele lui  ,sa uitat la fata mea si a spus:
-Ai rezolvat cu George?
Fata lui frumoasa era plina de speranta ,speranta pe care nu puteam sa o hranesc. Nu puteam sa il las sa fie catalogat un pedifil,nu aveam de gand!
-Am venit sa iti spun ca o sa ai nevoie de un avocat! Mi-am lasat ochii in jos pentru ca nu puteam sa vad cu speranta i se sparge in bucatele mici. Dar am simtit fiecare ciob intrandu-mi in maini si ochii in maomentul in care el a negat atat de incet incat ma durut.
  -Lorena,nu poti sa faci asta!
-Crezi ca vreau?Mama a dat fuga la avocat ,a crezut ca tu ai profitat de mine. George a incercat sa ma scoata ,dar nu asta vreau.
-Lorena,nu imi pasa de proces. Vreau sa fiu cu tine,atat!
-O sa ajungi la inchsoare! Si totul e din vina mea!
-Lorena! O sa o scoatem la capat,o sa dau declaratii...o sa fac ceva.
-Nu!
Si atunvi stiam ce sa fac. Puteam sa rationez cu mama,sa ii jur ca nu o sa ma mai vad cu el,ca nu o sa mai vorbim nicodata,si atunci el nu isi va pierde slujba,va avea viitorul pe care si-l doreste.
-Eu trebuie sa plec. George ma asteapta.
-Lorena...
-Pa ,Bogdan!
Deschizand usa am simtit cum ini.a imi cade pana la parter si se sparge in cioburi microscopice. Vroiam sa tip,dar nu puteam. Durerea surda ma lasat sa simt un gol si nimic altceva. Nu simteam tristete sau regret. Simteam nimic. Doar nimic.
Cand am deschis portiera masini ,George m-a intrebat.
-Esti bine?
-Da...trebuie sa ajung acasa.