Everything is about YOU

Capitolul 20

După câteva zile am plecat cu Ianis in Constanta pentru a petrece Crăciunul acolo,cu familia lui.Am luat-o pe un drum putin mai lung si mai frumos,în ceea ce privește peisajul de iarnă.
Ianis conducea.Eu eram in scaunul din dreapta,analizandu-i fiecare părticică a fetei lui,fiecare secțiune de piele si fiecare firicel de par.Totul era uimitor la el...absolut totul.Din cand in cand,își mai lua ochii de la drum si-mi arunca cate o privire care ma omora,acompaniată de un zâmbet fermecător.Zambeam cand imi zâmbea.
La un moment dat,n-am oprit pe un drum care era complet înconjurat de pădurea albă,acum purtând zăpada ca o rochie de mireasă.Aveam un apărat de fotografiat la mine si am decis să fac cateva poze impreuna cu Ianis.Am făcut câteva poze mai artistice,restul pozelor erau comice si dragalase,eu cu Ianis prostindu-ne in ele.Dupa acele poze a urmat o bătaie cu bulgari,din care Ianis a iesit învingător.Ne îndreptăm râzând spre masina.Cand am urcat si am pornit din nou la drum,am reusit sa scot din aparat fotografiile care erau uimitoare.Trece o ora,trec doua,si in curând soarele apunea.Era liniste in masina.Ma uitam pe geam admirand in permanență zăpada amestecată cu cristalele lucioase.
Ianis:E un drum alunecos.
Eu:Observ:))))
Pentru un moment ne aruncam cate o privire scurtă.In momentul in care ne îndreptăm din nou privirile spre drum,vedem o masina luandu-o pe contra-sens spre noi.Impactul nu a mai putut fi evitat.

Eram pe jos.Capul ma durea foarte tare.Aveam sânge amestecat cu lacrimi pe fața.Vedeam in ceața,dar totusi vedeam.Masinile erau avariate.Auzeam cum o femeie striga disperată "suna la salvare mai repede".Am incercat sa ma ridic de pe asfaltul rece,dar capul ma durea foarte tare si amețeam la fiecare pas.Femeia ma ajuta sa ma ridic.
Femeia:Esti bine?Te doare ceva?!,spuse ea foarte speriată si îngrijorată.
Eu:Sunt...sunt bine,spun eu cu greu.
Femeia ma ținea strâns de mână.
Am stat putin sa imi revin,iar în secunda doi,gândul mi-a zburat la Ianis.Ma îndrept spre masina noastră cu greu,dar rapidă,cu lacrimi în ochi.Imi repetam in continuu cuvintele "E bine,nu are nimic".
Cand ajung acolo,Ianis era inconștient.Inima mi s-a blocat si sângele mi-a înghețat in vene.Lacrimile au început să imi apară foarte rapid pe fata.Am început să tip.
Eu:Sunați la salvare mai repede!...Sa vina mai repede!
Femeia:Calmeaza-te...ambulanță ajunge în 2 minute.
Nu apuca sa termine fraza,deoarece salvarea ajunsese.
Plângeam în continuu pana am ajuns la epuizare,mai apoi la lesin.

Ma trezesc intr-un pat de spital,intr-o camera.Parintii mei,Olga si Joseph erau in jurul meu,cu niste fete foarte palide.
Mama:Puiule...Cum te simti?
Ma simteam mai bine,asa ca m-am putut ridica in șezut.
Eu:Unde e Ianis?!
În același timp,pe usa intrară părinții lui Ianis.Fata mamei lui era vizibil trista si plânsa.Ma ridic din pat si si ma îndrept spre ei.La mana aveam un "fluturaș" care ma incomoda putin.Cand ajung la ei ii strâng în brațe cat de tare pot,chiar dacă nu îmi simteam prea mult membrele.
Eu:Unde e Ianis?..Cum se simte?...E bine nu-i asa?
Mama lui începu să plângă iar tatăl lui ma privea cu mila.
Eu:Unde este?!
Gica:În camera de alături,a iesit din operatie,spuse el cu un regret foarte evident.
Deschid usa forțat,si ma îndrept în camera de alături cu un car de lacrimi în ochi.

To be continued...
Am reusit sa postez si eu ceva dupa o sută de aaaani!
Am muncit destul de mult la acest capitol,sper sa va placa!
Love💕