Everything is about YOU

Capitolul 22

Cand toata lumea văzu că asistentă iese din camera lui,toată familia mea si a lui se strânsese in jurul acesteia.
Asistenta:Ne pare rau....am facut tot ce am putut pentru el....
Am văzut negru in fata ochilor.Am cazut in genunchi la picioarele asistentei,șocata.Sangele imi era tot mai rece,inima-mi bătea tot mai încet,simteam o presiune groaznică pe piept care ma sufoca.In capul meu erau doar cuvintele "Am făcut tot ce am putut pentru el".
Eu:Nu....nu se poate...n....NU SE POATE!,strig eu cat ma țineau plămânii.
Asistenta:Domnișoara!....Domnisoara sunteti bine?
Aud pe fundal vocea acesteia care ma striga in continuu.
Eu:Unde e Ianis?....Ce s-a întâmplat cu el?
Asistenta:Domnișoara,ati adormit pe scaun.
Eram confuză.Simteam ca înnebunesc.Ma ridic buimacă de pe scaun si merg spre mama,care se uita pe geamul din salonul lui Ianis.
Eu:Mama...
Mama imi zâmbește și ma ia in brate.
Eu:Unde e Ianis?...Ce se intampla e....
Mama:s-a trezit,imi spune ea cu lacrimi de fericire in coltul ochilor si zambindu-mi.
Ma uit la ea cu cea mai mare fericire de pe lume.Dau buzna în camera acestuia,trecând printre mama lui si rudele lui.
Ma apropii de pat si îl văd pe Ianis cu ochii deschisi,vorbind.
Eu:Ianis...,spun eu începând sa plang.
Acesta nu-mi răspunse.Decid să îl ating pe fata,dar nici o reactie din partea lui.
Ianis:Cătălina?...E bine?
Eu:Ce dra....sunt aici!
Marilena:Ianis.....
Eram atenta la cuvintele acesteia,si in acelasi timp șocata.
Marilena:Ea nu a putut riposta impactului si....a murit pe loc în accident.
Ianis era tăcut și vad cum lacrimile ii curg pe obraji.
Eu:Ce dracu frate!..sunt aici!...De ce nu ma vedeți?!...Nu am murit!
Ies din acea încăpere si ii vad pe părinții mei imbratisandu-l pe Gică,aceea fiind supărat,consolandu-i pe părinții mei.
Eu:E imposibil...mama mi-a spus că Ianis e bine;Asistenta mi-a spus că e doar un vis si ca.....
Stau putin si ma gandesc si imi reiau cuvintele."E doar un vis".În acel moment mi-am dat seama,ca de fapt acea asistentă,nu era o asistentă.Eram moartă pentru părinții mei,pentru Ianis si toti ceilalți,dar vie pentru cei ce erau in acel moment cu mine.Am cazut in genunchi lângă un perete,zâmbind cu lacrimile pe fata.Zambeam deoarece fața mea nu mai putea sa stea încruntată.Eram epuizată si terminată psihic.Nu mai înțelegeam ce se întâmplase cu mine,dar cel mai greu era ca cei dragi nu mai puteau sa-mi simtă dragostea și ca ei suferă din cauza mea.Acest gând ma omorâse.
Ma ridic usor,mergând foarte lent si cu lacrimile care-mi ajunseseră pe gat,spre camera lui Ianis.
Era singur în camera.Plangea.Ma asez pe marginea patului lui si incep sa ii mângâi părul lui negru di matasos.
Eu:O sa fie bine,vei vedea.Iti vei reveni si vei uita de mine,chiar dacă nu ma auzea,simteam ca totusi aude ceea ce îi spun.
Am început din nou să zâmbesc,deoarece m-am gândit că dacă eu eram bine,atunci si Ianis va fi.Plangeam si râdeam lângă el.Ianis luase o poza de-a noastră în mana,o poza din ziua accidentului,o poza comică pe care o făcusem in pădure.
Ianis:Nu am cuvinte....ma doare totul....de la suflet pana la tot corpul....imi va fi greu,prea greu să accept că acum nu voi mai putea merge cu cel mai bun impresar al meu la interviuri,ca nu voi mai vedea pe nimeni in camera mea,ca....(incepe sa plângă mai tare)....ca nu imi voi mai săruta sau îmbrățișa iubita.
Auzind aceste cuvinte,am început să plang in hohote si sa il sărut pe frunte.
Ianis:Vei ramane pentru totdeauna in inima mea....Dacă mă auzi,sa nu uiti aceste cuvinte si toate amintirile cu noi....Sa nu ma uiti.

To be continued guys😭
Am scris acest capitol plângând...nu m-am putut abtine jur...
Dacă ascultați piesa de mai sus,totul va fi mai "pe viu"
Love💜