Deschid usa camerei lui si il vad pe Ianis.Am rămas în pragul usii.Am închis ochii Si mi-am adus aminte de toate momentele moarte impreuna,ai de mica noastră aniversare de 2 luni impreuna.
Era la fel de frumos si de pur ca întotdeauna.Merg spre el usor,cu lacrimi în ochi,si ii mângâi părul lui matasos si negru ca cerul nopții.Imi doream ca totul sa fie doar o glumă proastă și ca el să se trezească.Mama da buzna usor in camera lui zicandu-mi:
Mama:Trebuie să vorbești cu Raluca,ai avut peste 30 de apeluri de la ea.
Ma uit la mama fara sa ii mai spun nimic.Il mai privesc o data pe Ianis si ies,luandu-i telefonul din mână mamei.O sun pe Raluca.
Raluca:Iisuse Hristoase femeie!...Ce dracu ai facut cu telefonul ala?!ESTI NEBUNĂ?,Mi-am facut griji si...
Eu:Raluca am nevoie de tine!
Ea ramane pentru un moment muta.
Raluca:Esti bine?...o sa fiu langa tine...esti acasa?
Eu:..Nu Raluca...sunt la spital,spun eu începând sa plang din nou.
Raluca:Unde esti?!...Ce naiba cauti acolo?!
Incep si ii povestesc Ralucai tot ceea ce se întâmplase in acea zi,iar ea grabita spusese ca va ajunge în câteva minute.
Ma simteam atat de singura si epuizată."Daca va păți ceva,Crăciunul nu va mai exista pentru mine!",imi spuneam in continuu.Mama lui Ianis vine la mine si ma ia de mana.Ma priveste in ochi si imi spune:
Marilena:Scumpo,esti epuizată,trebuie sa te odihnești,imi spune ea cu o voce foarte protectoare.
Eu:N-o sa dorm pana cand Ianis nu se va trezi...refuz sa cred ca nu ar face-o.
Marilena afișează un zâmbet blând,acompaniat bineînțeles,de lacrimi.
Raluca ajunge si ea dupa 15 minute,foarte îngrijorată,plângând.
Vine la mine si ma ia direct in brate.
Eu:Ce-o să fac fara el Raluca?!,ii spun înfundata in lacrimi si in fularul ei.
Raluca:Termina cu prostiile,se va trezi in curând!...pana atunci hai cu mine la parter sa ne luam o cafea.
Eu:Nu am voie...am destule probleme...
Raluca:Luam orice,doar sa-ti ocupi timpul cu ceva.
Cobor cu Raluca la dozator.Imi luasem un ceai de menta,si o luasem încet încet înainte,lasand-o pe Raluca putin in urma mea.Mergeam încet.Sufletul imi era tot mai greu si nu înțelegeam de ce.Inima ma durea tot mai tare.Merg ce merg...Si scap paharul de ceai pe jos.Raluca se uita la mine speriată.Ma întorc cu fața spre ea si incep sa plang,aruncandu-ma practic pe scările care duceau la etaj,spre salonul lui Ianis.Raluca vazandu-ma a inceput sa alerge după mine.
Raluca:Cătălina ce naiba?!...Calmeaza-te!
Alergam ca o nebună pe acele scări doar în speranța că voi ajunge cat mai repede la Ianis.Am ajuns pe acel hol care urma să mă bântuie in urmatorii ani.Ma îndrept spre geamul lui Ianis si vad,doctori peste doctori in salonul lui.Inima-mi era blocată si ochii mei eliminau valuri de lacrimi pe fata mea palidă.
Eu:Nu se poate...Nu se poate...E IMPOSIBIL,spun eu bătând cu pumnii intr-un perete.
O asistentă,iese din salonul lui si-mi spune:
Deeci,sper din tot sufletul sa va placa povestea.
O sa incerc sa postez mai des acum.
O sa devina o poveste putin mai trista decât de obicei!
Love u guys❤
CITEȘTI
Everything is about YOU
General FictionO poveste putin mai ciudată cu un fotbalist:))) Citeste și vei afla✌💕
