Dragostea e o Poveste Veche

Prolog

   -Bună ziua, dragii mei prieteni! Sunt fericită să vă văd pe toți sănătoși și plini de energie în această zi magnifică. Data trecută, am ascultat prezentările tuturor, și am rămas plăcut surprinsă de calităție și visele voastre minunate.

   O privire greșită răsări de undeva din spate, și asta a fost de ajuns pentru a o întrerupe pe doamna Shawn. Toți cei prezenți acolo știau foarte bine regulile de aur ale acestor discuții de grup.

  Prima ar fi că indentitățile și datele personale pot rămâne anonime. Ea considera că un nume nu poate decide felul în care persoana respectivă va fi privită, nici starea materială, sau financiară. Fiecare membru vine aici pentru a rezolva problemele la nivel psihologic, iar doamna Shawn se asigura că totul merge ca la carte.

  Antieroul nu pare să înțeles că a încalcat deja a doua regulă, sau e perfect conștient dar total indiferent. Orice părere, frază, sau problemă, nu trebuie judecată. Privirile urâte sau disprețuitoare acumulează foarte mult stres pentru membrul respectiv. De aceea doamna Shawn se văzu nevoită să își mute toată atenția asupra lui.

  -Antieroul, un pseudonim original, bine înțeles, dar foarte greu de descifrat. Fața ta nu îmi zice nimic, nu îmi arată nici o emoție. Care este povestea ta? Ce ascunzi în spatele acelei măști de indiferență și batjocură?

  Bărbatul se desprinse din gânduri și se foi în scaun. Se vedea cu ochiul liber că această întrebare nu îl avantajează, dar asta nu prea păru să îi pese cuiva. Acestea erau magia și chinul acelui loc.

  Orice gafă, orice bâlbâială sau problemă părea a fi înțeleasă și tratată cu răbdare. Nu conta dacă repetai același gând de două ori sau dacă nu îl rosteai deloc. Ceilalți membri păreau să înțeleagă totul, mai puțin displăcerea. Fie că îți convine sau nu, oricum trebuie să răspunzi. Exact ca un robot.

  -Fiecare dintre noi poartă pe umeri și în inimă o poveste doar a lui. Poate fi una de familie, iubire sau viață!

  Părerea lui Ocean nu prea conta pentru Antieroul nostru în acest moment. El ar fi vrut să își pună gluga în cap și să rămână tăcut tot restul ședintei. Prea mulți ochi rătăcitori și curioși îi căutau privirea, privire pierdută departe, pe tărâmurile vremurilor cele mai bune. Câte ar fi dat să se întoarcă înapoi în epoca fericiri, când se plimba pe stradă cu cel mai radiant zâmbet, încât până și soarele îi invidia strălucirea.

  Realitatea îl trezi la viață și îi reaminti din nou, că trebuie să dea un răspuns. O întrebare simplă pentru el, și pentru ea, și chiar și pentru tine!
Cum ar trebui să înceapă? Familie iubitoare, adolescență lipsită de griji, carieră de succes și iubire.

  Bărbatul zâmbi cam amar și cu jumătate de gură, fiindcă știa prea bine că toate astea erau doar prostii. "Vise minunate" așa cum le numea doamna Shawn.

  Aruncă o privire împrejur pentru a trage intenționat de timp. Camera în care aveau loc ședintele doamnei Shawn era o cameră luminoasă și plină de viață. Existau flori pretutindeni: lângă ușă, lângă dulap, pe dulap, pe pervazul ferestrei.

  Persoanele așezate pe scaune într-un cerc erau șase la număr. Trei fete și trei băieți.
În fața lui se afla o fată cu părul șaten și tuns bob. Aceasta s-a prezentat cu pseudonimul Cometa.
Lângă ea se afla Flacără, un roșcat impulsiv, dar în același timp și foarte tăcut. Își întoarse capul în partea dreaptă și dădu peste ochii neobișnuiți ai lui Cristal. Fata asta știa când să vorbească, și când să tacă - o calitate de apreciat, mai ales pentru o fată. În stâng lui se afla doamna Shawn și lângă aceasta un Ocean nerăbdător.

  Totul părea foarte bine aranjat. Doar el nu își avea locul acolo. Poate că nu trebuia să se lase păcălit de Adam să mai iasă din casă, și poate că nu trebuia nici să greșească intenționat drumul, și cu siguranță nu trebuia să intre în clădirea mare și albă din josul străzii.

  Dar acum nu mai avea ce face. Se afla aici, pe scaunul ăsta, înconjurat de acești oamenii care încă așteaptau un răspuns de la el.
Tot ce îi mai rămâne de făcut este să își adune tot curajul din lume și să înceapă.

  -O să vă spun o poveste atât de greu de crezut, încât nici nu o să vă dați seama că e adevarată.