In Ah pov:
După conversatia cu Taemin am plecat in salonul lui Jungkook. Urăsc sa il vad asa. Imi i-au un scaun și ma asez lângă pat. Fără să vreau lacrimile incep sa curga siroape pe obraji mei.
In Ah: jungkook de ce nu ai plecat atunci când ti-am spus? HA? Daca plecai nu erai aici...Nu erai rănit din cauza mea.
Acum realizez ca mama nu mințise in vedere cu comportamentul lui Jungkook. Acum realizez cat de mult il iubesc, dar însă este prea tarziu sa ii spun. Miercuri voi pleca departe de el. Ii mai arunc o privire inainte de a pleca împreună cu Wonho la vila, Namjoon si Jin rămânând sa il supravegheze pe Jungkook.
In Ah: voi veni si maine la tine.....
Wonho: vin-o noona
In Ah: aveti grija de el....
Rm:vom avea.
Jin pov:
Imi pare atat de rau pentru In Ah ca trece prin atatea. Sincer si eu la început o credeam o asemănătoare a lisei dar dupa moartea lui Hoseok hyung parerea mi s-a schimbat. Sper sa fie bine in America.
In Ah pov:
Ii salut pe băieți apoi ma îndrept împreună cu Wonho spre ieșirea din spital, urmând să mergem acasa, sa ne facem bagajele. Azi fiind duminică si stiu ca timpul se va scurge repede. Mai am trei zile de stat lângă jungkook. Nu mi-aș fi închipuit vreodata ca voi plânge dupa un băiat....un băiat misterios .
Ajuns in fata vilei, iar amintirile incep sa imi de-a târcoale. Imi aduceam aminte când fugeam de aici doar sa scap, dar dupa ce aflasem cine imi sunt părinți parca nu vroiam sa mai plec.
Intrăm in vila iar acolo ne astepta menajeră și fetiță rămasă in urma dupa moartea lui Lisa. Fetita incepe sa alerge spre mine si sa imi sară in brate.
Fetita: mătușa....
In Ah: dar eu nu sun-
Wonho:mătușa ta s-a întors. Acum este obosită hai sa o lăsăm să se odihnească.
Fetita: bine...
Wonho o i-a pe fetiță din bratele mele si i-o da menagerei. Eu nu mai stau pe gânduri și incep sa urc la etaj. Ajunsa la etaj din capătul scărilor puteam sa ii vad biroului lui Jungkook. Încep să mă îndrept spre el cu lacrimi in ochi. Deschid usa, iar amintiri apar din nou in gandul meu.
《Cu câteva luni in urma, amintiri 》
In Ah: nu vreau sa te distrag din a gândi dar am o nelămurire.....
Jk: ha? Ai zis ceva?
In Ah: de ce sunt asa de perversii prietenii tai?
Jk: ce? Care s-a dat la tine? HA? Zi repede ca ii rup capul?
In Ah: iti spun dar promiti ca nu ii faci nimic?
Jk:nu stiu....nu are dreptul să se dea nimeni la tine decat eu....deci care a fost?
In Ah: ala cu părul portocaliu....parca jimin il chema?
Jk:ah era se asteptat....
In Ah:dar totusi de ce mai chemat?
Jk: hmm sa stai la mine in brate......
In Ah:nu, nu, nu se poate...
Jk: o ba da, asta daca nu vrei sa te închid iar in camera fără apă si mâncare....
Aish firar al naibi de băiat.....Nu as sta in bratele lui nici pentru o mie de dolari, dar nici fără apă si mâncare nu pot rămâne. Ma apropii încet de biroul acestuia.
Cand ajung in dreptul scaunul acesta ma prinde se mana si ma pune in bratele lui. Fără să rostească alte cuvinte isi pune capul pe umărul meu iar maine le încrucișează in jurul taliei mele.
Cum poate fi atat de frumos? Păcat ca este atât de rau cu oameni....As dori sa ii stiu trecutul, și cine la facut sa fie atat de rau.
《 Prezent 》
Încep iar sa plâng. Atatea amintiri care vor rămâne in urma. Imi sterg lacrimile apoi închid usa continuîndu-mi drumul spre camera. Imi i-au geamantanul si incep sa imi împacheteaz hainele. Mâine va fi o zi grea.
A DOUA ZI:
Autorul pov:
In Ah se trezise devreme doar de dragul de a merge la jungkook sa il viziteze. Cobosâse la parter unde o saluta pe fetiță, apoi se îndreaptă spre usa dar in cale îi cade Wonho.
Wonho: încotro noona?
In Ah: la jungkook...
Wonho: te duc eu.
Cei doi pornesc spre spital. Ajunși acolo wonho o lasa pe In Ah la spital, unde va uram sa isi petreacă câteva ore.
《Peste doua zile》
In Ah pov:
Au trecut si cele două zile rămase. Este ora 12:00, ma aflu la jungkook in salon.
In Ah: jungkook...iartă-mă....사랑해!
Imi i-au geamantanul si ma îndrept spre ieșirea din spital. Wonho era deja cu fetita la masina, alături de ceilalți membri. Imi i-au la revedere de la ei apoi pornim spre aeroport. Este ora 16:45 mai sunt 15 minute și decolam. Ne îndreptăm spre avion ma mai uit odată in spate. Ma urc in avion si nu este mult timp decolam.
In Ah: Rămâneți cu bine!
_______________________________________
Scuzati greșelile gramaticale!
