Prolog

173 22 5
                                    

V-ati gasit vreodata in situatia de a sta in pat, cu ochii in tavan, gandind la viata voastra?
Asa sunt eu acum..imi trece prin cap toata viata mea; cat am suferit, cat am pierdut, prin cate am trecut, dar si tot ce am primit, tot ce m-a facut fericita, toate zambetele..
Nu am avut o viata usoara niciodata, dar nici nu ma pot plange. Nu am fost tinuta in puf, dar nici nu mi-a lipsit nimic din ce imi trebuia cu adevărat. Nu am avut o viata palpitanta, viata mea a fost intotdeauna una linistita, mereu am avut planurile facute..sau cel putin pana intr-un punct.
Nu am fost vreo frumusete, dar m-am iubit intotdeauna pe mine. Am pretuit persoana care sunt, si nu ma refer la aspectele fizice.
Am avut relatii si trecatoare, si lungi. Am iubit (sau am crezut ca iubesc), am suferit, dar am fost si fericita. Fiecare persoana din viata mea si-a pus amprenta asupra persoanei care sunt acum. Am invatat de la trecut sa nu ma multumesc niciodata cu putin pentru ca daca am putut fi odata iubita din tot sufletul, voi putea fi din nou.
Dar acum..
Acum ma aflu intr-o perioada a vietii in care nu stiu efectiv incotro sa ma indrept. Am absolvit liceul pe care mi l-am dorit, am intrat la facultatea pe care mi-am dorit-o.. si de acum in colo ce?!
Prieteni nu prea am in afara de cea mai buna prietena. Ultima relatie serioasa cu un baiat a fost cu mult timp in urma (atat de mult incat nici nu imi amintesc cat a trecut) si de atunci, desi am incercat, nu am mai reusit sa ma atasez de nimeni..nu am reusit sa simt. Poate din cauza ca ultima nu s-a terminat prea bine; sau poate din cauza ca tot timpul am crezut ca o iubire trebuie sa fie pe viata si de fiecare data cand am crezut ca am iubit..s-a terminat.

~Toxic~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum