~Toxic~

40

Contractiile mele sunt din ce in ce mai dese in timpul drumului spre spital.
Ed este complet panicat, pare ca nu se astepta la asta desi stiam ca se poate intampla in orice moment.
Insa fetita noastra a asteptat linistita pentru a se naste la momentul potrivit.
Ok, poate mai putea astepta macar pana dupa petrecere, dar e bine oricum.

- Cum poti zambi acum? *ma intreaba Ed cu vocea tremuranda, neslabind stransoarea dintre mainile noastre.
- Esti prea panicat. Relaxeaza-te. Stiam ca se poate intampla oricand. Totul va fi bine

Imi zambeste, insa esueaza in a-si masca emotiile.

Cand ajungem la spital, sunt dusa direct in sala de nasteri. Inca de cand mi s-a rupt apa am tot vorbit cu dna. Doctor si am continuat sa imi masor timpul dintre contractii si intensitatea.
Ed intra cu mine, se aseaza langa patul meu si imi prinde mana intr-a lui.
Sincer, cred ca el are mai multa nevoie de asta decat mine.
                         ****

- Impinge, Cat. Ii vad capul. Inca o data si gata.. *spune dna doctor.

Cu ultimele forte, dau tot ce pot si imping cat pot de tare, insa durerea e prea mare si lesin.
Ma trezesc intr-o camera alba si ii zaresc pe dna Doctor si pe Ed langa patul meu.
Spaima incolteste in sufletul meu.
Fetita mea nu se vede pe nicaieri.
Aparatul la care sunt conectata incepe sa bipaie tot mai pregnant si nu regasesc puterea de a pune intrebarea care imi sta pe limba..

- Felicitari. Ai o fetita frumoasa si sanatoasa, de 3,5 kg.

        Oftez usurata.

- Greutatea marisoara a fetitei a facut ca travaliul sa fie putin mai greu si din cauza asta, ai lesinat imediat ce copilul a fost scos.
- Unde e ea acum? *intreb eu
- Au luat-o pentru a o spala si aranja si o vor aduce aici in curand. *spune Ed in timp ce usa camerei se deschide si intra o asistenta cu un copil in brate.
Emotiile pun stapanire pe mine inca dinainte sa o vad, insa cand asistenta mi-o pune in brate, lacrimile navalesc pe obrajii mei.

E atat de perfecta! E minunata!
Fetita mea..

Petrec ceva timp cu ea in brate, admirand-o si mangaind-o dupa care i-o dau si tatalui ei, care pare mai fericit ca niciodata.

Ii privesc pe amandoi cu un zambet tamb pe fata si singurul lucru pe care il pot gandi e ca ce am simtit pana acum nu a fost fericire. Nu ca acum. Asta e fericirea..

Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decat sa iti privesti iubirea vietii tale tinand in brate fructul iubirii voastre?!

                     *** End ***