Ma ridic de pe canapea sa deschid usa, si mare imi e mirarea cand in tocul usii e chiar Ed.
- Nu mi-ai raspuns la mesaje *zice el
- Nu am avut nimic de spus *ii raspund* De ce esti aici?
- Sa iti spun ca imi pare rau. Imi pare rau ca m-am purtat ca un dobitoc. Nu am vrut sa iti fac rau. Nu sunt bun pentru tine.. Meriti pe cineva care sa te faca fericita si de aia iti promit ca asta este ultima data cand apar aici. Cred ca cel mai bine e ca asta sa se termine. Dar am vrut sa o facem frumos..Ma doare ceea ce imi spune, dar stiu ca are dreptate. Noi pur si simplu nu suntem potriviti unul pentru altul. Sau cel putin nu acum. Totusi golul din stomac nu dispare asa ca fac un gest pe care nu credeam ca o sa il fac vreodata. Cum spunea si el..macar sa se termine frumos.
Asa ca il trag inauntru si inchid usa in urma lui. Se uita nedumerit la mine. Ii zic sa taca si il tin de mana pana in camera mea unde il arunc in pat.
E din ce in ce mai nedumerit, dar zambeste.
Dau jos rochita de pe mine, ramanand doar in lenjerie si ma asez la el in poala.
Ridica din spranceana, iar eu il sarut.
Isi aseaza mainile pe coapsele mele fara a-si indeparta buzele de ale mele, in timp ce eu ma misc inainte si inapoi deasupra lui.
- Esti sigura de asta? *ma intreaba
- Acum nu sunt sigura nici de cum ma cheama, dar cum ai zis si tu..sa o terminam frumos. *zambesc si continui sa il sarut
Atunci imi desface sutienul si ma roteste astfel incat sa fie el deasupra mea.
Simt fluturi in stomac.
Ma simt de parca ar fi prima data.
Ma simt de parca visez.
Intr-o clipa toate hainele noastre sunt pe jos.
Ma priveste, ma saruta pe buze si coboara tot mai jos..pe gat, pe sani, pe burta si tot mai jos.
Simt..ca traiesc. Si ca pana acum nu am trait nici macar o secunda.
Il trag spre mine si el simte nevoia pe care o am de el. Pentru ca am nevoie de el. Acum!
Ma saruta, iar limba lui danseaza intr-un mod armonios cu a mea.
"Esti atat de frumoasa", imi sopteste.
Zambesc si ma pierd cu totul in bratele lui.
Visez si nu vreau sa ma trezesc.Terminam amandoi cu un geamat lung, si ramanem imbratisati o vreme. As vrea sa ii spun sa ramana, dar stiu ca trebuie sa plece. Stiu ca trebuie sa il las sa plece.
El parca simte ceea ce gandesc, si se ridica pentru a se imbraca. Il conduc la usa in tacere. Niciunul din noi nu spune nimic..
Ma saruta si simt ca o parte din el nu vrea sa plece, ca si o parte din el sufera.
Dar pleaca..
Iar eu raman..
Inchid usa si plang.
Plang de parca s-ar sfarsi lumea..
Imi plang sufletul, imi plang durerea.
CITEȘTI
~Toxic~
RomanceAceasta este prima poveste scrisă de mine atunci când m-am alăturat acestei comunități. Am retras-o la scurt timp în ciorne deoarece "nu era ce trebuie". Nu aveam idee despre regulile de scriere, atenție la detalii, descrieri, etc. Am recitit o pa...