Lacrimile nu s-au oprit nici acum.
Ajung acasa si primul lucru pe care il fac e sa ma duc la baie si sa vomit.
Ma asez in patul meu plangand.
Lisa nu intreaba nimic, stie ca nu sunt in stare acum sa povestesc ceva.
Ramane langa mine pe parcursul noptii, dar nu reusesc nici sa inchid un ochi.
Camera asta imi pare acum straina si rece.
Patul imi pare atat de gol..
Oricate paturi as pune pe mine, nu pot indeparta frigul ce pare a-mi fi intrat in oase. Sau poate in suflet..
Iau telefonul si privesc la pozele cu noi. As fi vrut sa le pot sterge, dar nu gasesc puterea sa fac pasul asta.
Imi simt lacrimile uscate pe chip si sufletul ma doare. As plange, dar cred ca am epuizat si ultimul strop de lacrimi.
Usor-usor lumina isi face loc printre perdele, si pe langa durerea care imi inunda simturile, nu pot scapa nici de senzatia continua de greata..
*** Lisa ***
Cat arata ingrozitor. A plans toata noaptea si abia spre dimineata a adormit. As vrea sa stiu ce i-a facut nenorocitul ala, dar imi va spune cand se va simti in stare..
Ma doare sufletul sa o vad asa, este ca sora mea.
Dar daca nenorocitul ala i-a facut ceva, voi avea grija sa regrete toata viata..
CITEȘTI
~Toxic~
RomanceAceasta este prima poveste scrisă de mine atunci când m-am alăturat acestei comunități. Am retras-o la scurt timp în ciorne deoarece "nu era ce trebuie". Nu aveam idee despre regulile de scriere, atenție la detalii, descrieri, etc. Am recitit o pa...
