- Deci? *intreaba Lisa nelinistita
- 2 liniute.. *murmur intr-un final
- Ooh *si se aseaza langa mine*
Ce ai de gand sa faci?
- Nu stiu, Lisa
- Il pastrezi sau..vrei sa il dai afara?
- Poftiiim?? Nu as putea vreodata sa il dau afara. E parte din mine.. Oricat ar fi de greu, copilul asta va fi lumina ochilor mei. Si il iubesc deja *spun mangaindu-mi burta* doar ca nu era cel mai potrivit moment..
- *ofteaza* Trebuie sa ii spui si lui, stii asta *spune ea
- Nu sunt asa de sigura ca vrea sa stie.
- Indiferent ce va fi, eu voi fi alaturi de tine. Dar e copilul lui, e dreptul lui sa stie..
Fara sa mai spun nimic, imi iau hanoracul si ma indrept spre locuinta lui. Lisa are dreptate, e dreptul lui. Si in plus, il iubesc.. Poate asta e pasul nostru spre fericire. Si chiar daca nu ar fi, nu ii pot fura lucrul asta..
- Ce faci aici? *ma intreaba Ed cand usa se deschide
- Trebuie sa vorbim, e important
- Nu, nu trebuie sa vorbim nimic
- Nu intelegi, trebuie sa iti spun ceva. Trebuie sa ma asculti *insist eu
- Nu trebuie sa ascult nimic si nu o sa o fac. Cat, te rog, nu ma mai cauta si nu face lucrurile mai grele. Nimic din ce ai spune nu va schimba lucrurile dintre noi..
Si usa se inchide in fata mea.
CITEȘTI
~Toxic~
RomansaAceasta este prima poveste scrisă de mine atunci când m-am alăturat acestei comunități. Am retras-o la scurt timp în ciorne deoarece "nu era ce trebuie". Nu aveam idee despre regulile de scriere, atenție la detalii, descrieri, etc. Am recitit o pa...
