~Toxic~

23

M-am trezit inaintea lui, dar m-am trezit cu aceeasi stare de greata ca seara trecuta. Mi-am facut o cafea si m-am asezat pe canapea, asteptandu-l sa se trezeasca.
Nu dureaza mult si vad ca se ridica din pat.
Nici nu ma priveste..
Trece pe langa mine si intra la baie; apoi se duce la bucatarie, isi face o cafea si isi aprinde o tigara.
Ma duc dupa el..

- Cred ca trebuie sa vorbim *ii spun si imi aprind si eu o tigara
- Nu vad ce am avea de vorbit.
- Despre discutia de aseara.
- Nu e nimic de discutat despre treaba aia, s-a spus tot ce era de spus si totul e clar. *spune el cu o indiferenta care imi frange sufletul in mii de bucati.
Ochii mi se umple de lacrimi, dar depun tot efortul posibil pentru a le stapani.

- Poate daca m-ai lasa sa iti explic..
- Nu ai ce sa imi explici, nu vreau sa aud nimic. Baga-mi-as, am fost un prost. Am crezut ca destinul ne-a adus impreuna pentru a ramane impreuna. Dar nu mai cred asta..
- Ce vrei sa spui cu asta?
- Ca daca as putea da timpul inapoi, nu as mai comite greseala de a ma implica in relatia asta.
- Crezi ca relatia asta e o greseala? Vrei sa plec? *intreb cu lacrimi in ochi
- Cred ca asa e cel mai bine. Sa lasi cheile la portar.

Se ridica si iese din casa..
Ma prabusesc pe podea si plang. Lacrimile imi dau navala arzandu-mi obrajii si distrugand bucatelele in care a fost impartita inima mea.
Imi inconjor stomacul cu mainile incercand sa stopez durerea si golul ce il simt acum..
Nu pot fi asa slaba.
Ma ridic cu ultimele puteri si formez nr Lisei.
Aceasta ajunge in 20 minute.
Ma ajuta sa imi strang lucrurile, lasam cheile la portar si plecam.
Las in urma sufletul meu alaturi de cele mai frumoase amintiri si momentele cele mai de pret din viata mea.
Le las in urma si nu imi permit luxul de a ma uita inapoi.