Mr. Gentleman

Capitolul 3

— Ce vrei, tată? m-am răstit la el prin telefon, speriind-o pe doamna care stătea la recepția clinicii recomandate de Angelina. Ieșisem amețită din cabinetul doctorului ginecolog și nu eram în stare de absolut nimic. Aveam o stare de spirit mai mult decât proastă și o puneam pe seama celor întâmplate în seara precedentă. Nimic nu era așa cum ar fi trebuit să fie, Mathyas îmi înlocuise pastilele și certitudinea conform căreia eram sigură că nu eram însărcinată cu el nu mai stătea atât de bine în picioare.

— De ce îmi vorbești așa, copilă? Ce s-a întâmplat? tata și-a schimbat glasul la o sută optzeci de grade, părând îngrijorat pentru mine. Avea motive plauzibile din moment ce nu obișnuisem vreodată să vorbesc atât de agitată precum eram azi.

— De ce mă suni atât de insistent? Dacă nu ți-am răspuns de două ori înseamnă că sunt ocupată! i-am reproșat pe un ton ușor mai calm în timp ce mă grăbeam prin ploaie spre cea mai apropiată cafenea. Aveam nevoie să mănânc urgent ceva ori aveam să leșin, nu mă simțeam extraordinar de bine din punct de vedere fizic. Speram totuși ca rezultatele să fie întocmai așa cum îmi doream.

— Parcă mi-ai spus ieri că vii la birou, îmi reproșase la rândul lui cu mai mult calm în timp ce auzeam niște voci masculine pe fundal semn că se pregătea să intre într-o ședință. Să înțeleg că ai alte lucruri care te stresează acum? Felul în care părea să înțeleagă stresul pe care îl aveam pe cap mă făcea să mă simt prost pentru cum m-am răstit la el mai devreme. Câteodată eram atât nerecunoscătoare în privința tatei încât îmi era rușine de felul în care mă purtam.

— Poate ne vedem după masă, am niște treburi de rezolvat! am murmurat în liniște în timp ce am intrat într-o cafenea frumoasă cu specific franțuzesc. Te pup! am încheiat discuția telefonică în grabă, simțind nevoia să mă așez pe un scaun cât mai repede. Amețelile de astăzi nu erau deloc blânde și trebuia să recunosc că mă îngrijoram și din cauza lor.

Mi-am așezat telefonul pe măsuță și m-am relaxat puțin. Trebuia să îi mulțumesc Angelinei pentru programarea urgentă pe care mi-o făcuse la doctorul ei. Făcusem un test de sânge și tot ce speram era să aibă un rezultat negativ. Îmi doream extrem de mult un copil cândva, însă nu cu bastardul de Mathyas, ci cu un bărbat adevărat, capabil de iubire și de înțelegere.

Gândurile mi s-au evaporat odată cu glasul chelneriței care se hotărâse să îmi noteze comanda. Eram lihnită și tot pe atât de slăbită,  făcusem în așa fel încât să evit să mă afișez în fața lui Mathyas și a Celinei încă de dimineață. Nu aveam voie să mănânc înaintea testului și probabil și-ar fi dat seama în caz că aș fi refuzat să iau micul de jun. La cât de precauți erau în privința semnelor care indicau o sarcină îi și credeam în stare să mă oblige să stau acasă întreaga zi.

Bineînțeles că am primit invitație de la Mathyas să mă alătur lui la masă, însă nu direct, ci prin una dintre menajerele noi, o blondă care mă călca pe nervi în ultimul timp. Această invitație a lui avea menirea să îmi dea de înțeles că lui Mathyas îi pasă într-adevăr de mine, însă în realitatea treaba era cu totul diferită, lui Isaacson îi păsa numai și numai de sănătatea unui posibil copil. Cât despre servitoare, aveam impresia că se purtau de parcă rolurile s-ar fi întors, ele erau șefele și eu supusa. Le invitam să îmi ia locul dacă tot își doreau atât de mult să dea ordine.

Mă bucuram totuși că nu am fost nevoită să mă cert cu Celine, deși știam că în interiorul ei se ascundeau multe lucruri nespuse și că într-o zi avea să mi le spună fără niciun menajament. Deocamdată Celine mă plăcea doar de dragul averii mele și a fiului ei, însă altfel nu cred că aș fi avut șanse prea mari să fiu suportată de ea.