Mr. Gentleman

Capitolul 24

— E potrivită rochia asta? roșcata ieșise din dressingul meu cu o rochie lungă și cu o crăpătură îndrăzneața care urca până pe coapsa dreaptă. Alesesem amândouă să purtăm negru pentru că ni se părea a fi o culoarea care avea să se amestece foarte bine prin mulțimea de invitați. Nu ne doream să atragem atenția foarte mult.

— Mira, arăți superb. Dacă nu aș fi știut ce fel de oameni sunt la petrecere, aș fi spus ca nu vei pleca singură acasă. Însă chiar nu îmi doresc să atragi oameni ca Mathyas lângă tine, nu meriți așa ceva.

— Și tu, Ira. Arăți atât de tânără. Nu te-am văzut atât de fericită de mult timp, exclamase ea zâmbăreață în timp ce venise spre mine pentru a-mi privi mai îndeaproape rochia. Purtam o rochie midi, cu un șliț îndrăzneț la spate și cu un decolteu existent, însă nu vulgar. Nu mai purtasem o astfel de rochie de ceva timp și simțeam că acesta era momentul perfect.

— Hai să ne căutăm niște pantofi de la mine din dressing, am exclamat în timp ce roșcata căutase în sacoșa cu care venise de acasă. Meritam niște pantofi scumpi după atâta muncă, Mira. Alege tu, te rog.

Am îndemnat-o să meargă înainte în timp ce îmi luasem telefonul pentru a stabili cine va fi șoferul în aceasta perioadă. Deja știam pe cine aveam să chinui în seara asta, Jackson în persoană avea să ne conducă spre locația evenimentului. Era frumușel, avea o prezență plăcută, iar imaginea noastră trebuia să fie impecabilă.

— Alo, da... poți, te rog, să îl trimiți pe Jackson până înăuntru, fetele de la bucătărie o să îi spună în ce cameră trebuie să ajungă. În regulă, mulțumesc, închisesem telefonul în momentul în care Mira venise cu 2 perechi de sandale.

— Crezi că merg? mă întrebase ea, iar eu am dat din cap că da. Avea gusturi chiar foarte bune.

— Sunt perfecte, am exclamat zâmbind. Voiam s-o fac să se simtă cât de cât bine pentru că ce avea să urmeze avea să fie cu adevărat dur. Mira, să nu te afecteze vorbele bărbaților, te rog. Nu o lua personal. Ce au, au cu mine.

— De data asta chiar vreau să le susțin privirea. Vreau să mă răzbun pentru tratamentul pe care mi l-au acordat atâția ani, roșcata își corectase conturul buzelor cu un ruj roșu, iar eu mi-am pus câteva lucruri micuțe în geantă. Am tras aer în piept și m-am liniștit preț de câteva secunde. Eram gata să mă confrunt cu cei mai mari dușmani ai mei, tata, Mathyas și Lucca.

Tresărisem când Jackson ajunsese în camera mea, privirea lui blocându-se asupra mea și a roșcatei. Își curățase gâtul imediat și păruse că nu știe de ce se află acolo și ce vreau de la el.

— Bună seara, Jackson! Îmi pare rău că nu te-am anunțat mai devreme, însă în seara aceasta am un eveniment important la care trebuie să particip și am nevoie de tine ca șofer. Spune-mi dacă este în regulă și pentru tine, te rog? l-am întrebat, sperând că nu va refuza. Poate în alte condiții ar fi comentat, însă cu Mira în stânga mea, nu avea încotro.

— Ăă, este în regulă. În cât timp plecăm? încercase să vorbească politicos în timp ce mira se simțea ușor intimidată de prezența brunetului.

— În douăzeci de minute. Te așteaptă Jonathan în zona garajului pentru a-ți prezenta mașina. Ne vedem în curte.

— Cu siguranță, dăduse să plece grăbit.

— Mulțumesc, Jackson! am avut grijă să îmi arăt recunoștința în timp ce m-am întors sper Mira. Roșcata era cu ochii asupra lui și ceva îmi spunea că domnișoarei îi fugeau ochii asupra frumușelului de șofer.

Acesta își înclinase capul spre mine cu o seriozitate rar întâlnită pe chip si plecase imediat din cameră semn că i-am cam stricat planurile pentru seara aceasta. Aveam să aflu mai târziu dacă am îndrăznit să îl supăr sau nu cu cerința mea.