Mr. Gentleman

Capitolul 6

Pe cât de fericit fusese momentul de aseară, pe atât de ciudată a fost atmosfera din casa tatei. Speram că s-au bucurat în privat, în camera lor, și că felul în care tata a reacționat de față cu mine nu a fost decât pe baza stresului. Era un moment de bucurie de care, trebuia să recunosc, că m-am folosit pentru a crea o situație favorabilă mie. Îmi era rușine pentru felul în care îmi gândeam uneori mișcările față de soțul meu, însă eram disperată. Voiam să scap de el cu orice preț și nu părea că aveam să ies învingătoare foarte curând. Isaacson părea că se prindea de orice lucru doar pentru a mă păstra în calitate de soție a lui.

Seara s-a terminat foarte diferit de celelalte nopți pe care le încheiasem de când locuiam cu ei împreună și mă simțeam prost pentru acest lucru. Nu am apucat nici să mâncăm și nici să ne spunem măcar noapte bună și asta se simțea foarte neobișnuit.

Pe de altă parte, telefonul meu sunase și vibrase toată noaptea. Cei doi Isaacson mă sunau de parcă au pus un pariu pe cel care reușește să dea de mine. Am avut dreptate când am spus că domnul Mathyas Isaacson nu avea să doarmă toată noaptea din cauza spuselor mele, probabil planurile lui începeau să îi înflorească din nou în minte și nesimțirea avea să atingă în curând cote maxime. Și asta doar pentru că Ira Kline era posibil să fie însărcinată cu viitorul lui copil. Vise, vise și iar vise.

A doua zi debutase într-un mare fel, debordam de energie bună și eram deja în birou de la ora șapte dimineața. Doar eu și doamnele de serviciu însuflețeam clădirea și acest lucru mă făcea să mă simt atât de bine. Ziua de astăzi era foarte importantă pentru mine, în sfârșit găsisem o soluție pentru divorțul pe care mi-l doream atât de mult de la Mathyas. Și din anumite considerente chiar aveam speranțe că aveam să ies învingătoare. Trebuia neapărat ca Mathyas să cânte exact după cum îi dictam eu ori nu mai ajungeam nicăieri.

— Perfect! exclamam în timp ce copiam pe un memory-stick imaginile și filmulețul pe care le-am înregistrat atunci când Mathyas mă înșelase cu servitoare pe care tot el a concediat-o mai târziu. Am făcut câteva copii de siguranță pe care le-am închis în seiful din biroul meu, iar pe celelalte le-am pus în geantă pentru a le ascunde mai târziu în locuri sigure.

Aveam o destinație clară pentru cele două memory-stick-uri, unul avea să ajungă în mod nemijlocit la mama lui Mathyas prin poștă, iar unul avea să ajungă în cel mai scurt timp la Mathyas cu predare personală, de către mine. Plus, îi mai aduceam cadou două contracte de care depindeau firmele lui și viitorul acestora.

Momentul meu de fericire fusese distrus de o bătaie puternică în ușă și mai apoi, de o figură feminină foarte bine cunoscută mie. Angelina. Mi-am tras pantalonii de stofă cu talie înaltă mai bine pe mine și m-am ridicat din scaun, căutând s-o invit pe frumoasa soție a tatei să intre în biroul meu.

— Bună dimineața, Angelina! De ce nu te odihnești și vii la ore din astea nepotrivite la mine? am certat-o amabilă, privindu-i chipul serios. Ce se întâmpla cu ea? Tata nu era fericit cu vestea de aseară sau cum?

— Neața, Ira. La fel pot spune și eu despre tine, ce cauți la ora asta la birou? își fixase ceasul de pe încheietura mâinii cu privirea după care se făcuse comodă pe celălat scaun din fața biroului meu.

— Am lăsat niște treburi neterminate, am mințit-o cu zâmbetul pe buze în timp ce îi turnam un pahar cu apă și o rugam pe secretara de la nivelul nostru să ne aducă niște fructe.

— Tu nu lași niciodată treburile neterminate, Ira! mă privise îndelungat în ochi de parcă ar fi realizat ceva în mintea ei. Într-adevăr, m-am schimbat în ultimul timp, dar în bine. Îmi căutam fericirea și în același timp, căutam cu orice preț să le arăt oamenilor din jurul meu care m-au subestimat cândva și că nu sunt atât de slabă precum credeau ei.