Mr. Gentleman

Capitolul 19

O lună mai târziu

Nu credeam că aveam să mai ajung momentul în care aveam să mai revăd casa copilăriei mele, vila în care am plâns mulți ani la rând și în care m-am sufocat la propriu după despărțirea de Mathyas Isaacson, însă aici eram pentru a sărbători dezvăluirea genului viitorului membru al familiei Kline, copilul Angelinei.

Mă aflam într-o perioadă aglomerată și cumva simțeam că nu mai aveam timp nici să respir cum trebuie, pierdeam ore întregi la investigații medicale, mă plimbam de la o clinică la altă și mi se făceau tot felul de analize, toate cu pretextul că trebuia să aflu dacă sunt infertilă sau nu. Domnul Isaacson își pierduse răbdarea în urmă cu câteva zile și sub ideea că avea să plece într-o călătorie în interes de afaceri și nu mă mai putea însoți în vizitele mele la tot felul de clinici, mă lăsase de una singură să am de-a face cu doctorii. Săracul, obosise de la atâtea incertitudini.

Sufletul îmi era greu din cauza aceasta, nu-mi erau ușor să merg cu o întreagă flotă de paznici la controale. De parcă aș fi putut face eu ceva? Aș fi putut schimba analizele sau l-aș fi putut minți? Bineînțeles că nu! Așteptam să termin cu toată nebunia asta pentru că mă simțeam slăbită fizic mai ales și nu reușeam să mă mobilizez să fac ceva productiv pe timpul zilei.

Partea bună era că mă mutasem încă de acum patru săptămâni într-o reședință mare și frumoasă, cu grădini și angajați proprii, iar liniștea nu fusese nicicând mai prețioasă din acel moment. Reușisem să-l conving pe Jackson să devină unul dintre șoferi și angajasem câteva fete de la centrul meu care aveau  nevoie de un loc de muncă și de bani.

Pe de altă parte, exceptând bucuria de a locui singură și de a cumpăra mobilă pentru fiecare colț al casei, viața mea se dovedea anostă și seacă. Nu comunicam sub nicio formă din seara în care tata mă pălmuise cât să îmi provoace aproape un leșin. Îndrăznise să mă facă în toate felurile, de la obraznică până la femeie ușoară și lista putea continua. Mă obligase să îi plătesc toate acțiunile pe care le aveam în compania lui și astfel, numărul acționarilor în compania lui devenise mai mic cu o persoană. Nu mai aveam în mod oficial nicio legătură cu firma lui și mă durea asta. Bine, singura legătură existentă erau plățile bancare pentru terenurile care au rămas arendate lor, conform contractelor.

Mai târziu, spre sfârșitul săptămânii eu și Mira aveam să părăsim birourile în care ne desfășuram activitatea și cam asta era, după mulți ani în care îmi pierdusem zilele și ochii în ecrane și tot felul de documente, puteam spune că terminam oficial orice legătură cu marea companie a tatei. Mă durea, dar aveam impresia că avea să îmi fie mai bine dacă nu mai împărțeam aceași clădire cu... tata. Era corect dacă îi spuneam tată? Ar fi trebuit să îl văd ca pe un străin? Până la urmă el era ce îmi mai rămăsese din familie.

Cât despre Constantine... mintea mea fugea necontenit după imaginea lui, însă trebuia să recunosc că nu am mai schimbat alte cuvinte în afară  de „Bună", „La revedere!" și „O zi bună". Nu ne aruncam priviri pline de tensiune și nici nu ne căutam atenția unul altuia. Parcă pur și simplu, acea seară s-a șters din memoria lui. Numai din a mea nu se ștergea nimic, mă învârteam în același cerc de amintiri și începeam să cred că îmi pierdeam mințile. Poate pentru că eram singură? Huh, la naiba cu ea fericire. Ajunsese în cel mai adânc punct al nefericirii mele și mă țineam de un fir de ață pentru a nu claca. Poate revederea familiei mele în seara asta avea să îmi mai stingă amărăciunea din suflet.

— Ira, am ajuns. Rămâne ora stabilită pentru a mă întoarce? Jackson mă trezise din starea de melancolie în care mă scufundasem mai mult decât trebuia și făcusem contact cu ochii lui frumoși prin intermediul oglinzii retrovizoare. Omul se pricepea de minune la a-mi citi gândurile și-mi fusese aproape în ultimul timp mai ales când mă simțisem rău din cauza analizelor.