Capitolul 8

989 93 58
                                    


— Încet, Angelina! îi mângâiam spatele mamei mele vitrege în timp ce o priveam cum se chinuia cu grețurile de dimineață. Bruneta părea foarte slăbită și eu eram cât pe ce să renunț la a merge la birou în această dimineață. O să se oprească, promit, încercam să o calmez cumva căci nu aveam habar despre ce presupunea o sarcină.

— Domnișoară Ira, vă rog să vă ridicați. Ne ocupăm noi de acum, doamnele de la bucătărie s-au trezit și ele alarmate, aflând despre starea de sănătate a Angelinei. M-am ridicat întocmai cum mi-au cerut și am asigurat-o pentru ultima dată pe soția tatei că totul va fi în regulă. Păruse că își revine și că spasmele de dimineață se mai calmau, până să ies din baie mă asigurase că totul este în regulă și că ar fi bine să mă grăbesc spre birou dacă nu vreau ca tata să mă certe de la prima oră a dimineții.

Am alergat repede până spre camera mea pentru a mă termina de îmbrăcat cât mai curând și aproape că mi-am pus mâinile în cap când am zărit cutiile cu haine proaspăt comandate și livrate de curier.

— Oh, Dumnezeule! Înainte de a-ți face curat în viața personală, ar trebui să îți faci curat în cameră, Ira! m-am certat pentru haosul în care mă scăldam în timp ce scotoceam pentru un sacou și o fustă decentă pentru birou.

În cele din urmă renunțasem la fustă și îmbrăcasem o pereche de pantaloni ușor mai largi, la dungă si de culoare neagră și mai apoi am căutat o bluză cu un decolteu cu o formă pătrățoasă, dar care nu arăta nimic din ce ar semăna cu un decolteu. Sacoul pe care ar fi trebuit să-l port pe deasupra îl lăsasem pe marginea patului și cu o viteză incredibilă am început să îmi ondulez părul cât de cât.

— Hai, hai, Ira! Mișcă-te, mă stresam de una singură privind cum telefonul îmi suna într-o derivă totală. Probabil tata mă suna pentru un motiv anume, la ora asta ar fi trebuit să îl înștiințeze pe Mathyas despre retragerea noastră din proiectele aflate în derulare cu ISAA și cu toate companiile mici ale asociaților lui. Era o lovitură de grație pentru Mathyas și eram convinsă că mai târziu aveam să plătim atât eu, cât și tata pentru asta. Nimic nu rămânea neplătit pe lumea asta, am simțit-o pe pielea mea zilele acestea.

Uite așa, peste câteva minute ieșisem agitată din casa tatei. Nici nu știam la ce să mă gândesc mai întâi, la Angelina care nu se simțea prea bine, la tata care mă aștepta la birou sau la Mira care își depunea demisia în dimineața aceasta.

— Bună dimineața, Jackson! l-am salutat pe noul meu șofer în timp ce pășeam atentă pe scări. Brunetul se grăbise să-mi prindă mâna dreaptă în așa fel încât să îmi găsesc echilibrul mai bine, uram scările astea de marmură, mereu aveam impresia că aveam să cad pe ele. Astăzi ne grăbim, trebuie să ajung la birou în maxim zece minute, în regulă? l-am informat pe bărbatul din dreapta mea în timp ce îmi îmi deschisese portiera pentru a pătrunde în mașină.

— Dacă avem noroc în trafic, s-ar putea să ajungem în mai puțin de zece minute! Jackson își puse centura de siguranță și pornise imediat mașina. În câteva secunde părăsisem deja reședința familiei Kline și după viteza destul de mare pe care o avea mașina, șoferul angajat de tata chiar părea să se țină de promisiune.

Ignorasem apelurile pierdute de la tata și deschisesem paginile aferente celor mai mari ziare din oraș care păreau a scrie deja cu ardoare despre retragerea definitivă a companiei Kline din proiectele și colaborările cu șase mari companii din oraș în frunte cu ISAA Corp. Oh, Dumnezeule! Pariez că nu-ți va plăcea asta, Mathyas!

— Ai o zi grea astăzi, Ira? Jackson fusese drăguț să mă întrebe despre cum mă simt în timp ce dăduse play unei melodii relaxante a cărui nume nu îl cunoșteam încă.

Mr. GentlemanUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum