Mr. Gentleman

Capitolul 17

Nici nu știam cum ar trebui să mă simt după ce adineauri Constantine m-a văzut alături de Lucca Emmerson. Cel mai grav era că acum încerca să se îndepărteze de mine și să evite un dialog cu mine, iar aceste fapte nu-mi spuneau decât că l-am deranjat foarte tare cu ce a văzut mai devreme.

Eram toți în sala de ședințe, foindu-ne nerăbdători pe scaune până la momentul începerii întrevederii. Dacă tot aveam onoarea de a-l reține pe Lucca Emmerson, măcar să o facem cu folos. Constantine nu era fericit deloc cu ideea asta și vedeam din felul în care răsfoia documentele din fața lui. Eram la un pas de a-l pierde ca asociat și îmi era frică să nu se întâmple una ca asta cât de curând.

— Ai luat prânzul? m-am sprijinit în cotul drept în timp ce m-am întins ușor spre el pentru a mă asigura că îmi aude întrebarea. Nu era ca și cum voiam ca întreaga sală să știe despre ce vorbesc cu el.

Își curățase gâtul și își luase ochii din hârtii cât pentru o clipită, însă nu durase mult căci revenise la a studia rapoartele de parcă nu m-ar fi auzit vreodată.

— Constantine? am insistat, dorindu-mi să îi cuprind ochii cu ai mei măcar pentru puțin. Tensiunea dintre mine și el era extraordinară și felul în care mă ignora îmi rupea inima suficient de tare cât să nu mai fiu atentă la ședință. Nu era vorba despre altceva, dar nu voiam să creadă că vorbesc ceva cu el și că în realitate procedez diferit. Și aici mă refeream la discuția pe care am purtat-o cu el despre Lucca, îi spusesem că îmi e nesuferit, dar acum i-am dat de înțeles cu totul opusul. Nu obișnuiam să mint depsre ce cred, numai că nu puteam să depărtez oamenii care nu-mi plăceau numai pentru că îmi doream sau pentru că îmi permiteam.

Vorbind despre persoane pe care nu le puteam suporta, tata și Emmerson și-au făcut simțită prezența, cel din urmă pășind de parcă ar fi fost un zeu pe pământ. Aproape că nu am reușit să-mi ascund amuzamentul, însă mi-am păstrat calmul și mi-am lăsat ochii să cadă peste tata care lua loc în scaunul principal din capul mesei lungi.

Mă implica în afaceri, însă aveam ultimul scaun dintre asociați și niciun cuvânt de spus. Nu eram capabilă să înțeleg cum mai exact aveam tot ce îmi trebuie când el mă ținea cât mai departe de tot, începând de la afaceri și până la familie. Ce era atât de bine încât nu aveam dreptul să plec din casa lui?

În fine, pe tot parcursul ședinței mi-am dat ochii peste cap și am ascultat ce au avut de vorbit bărbații companiei, căci eu eram singura care avea o funcție mai înaltă, dar care nu avea dreptul la opinie. De asemenea, directorul financiar pe care nu-l suportam, se plânsese de atitudinea mea neprofesionistă în reprezentarea companiei în prezența lui Emmerson. În acel moment, am simțit că o să răbufnesc cu totul. Toată lumea voia să mă calce pe nervi astăzi, Ira era bună numai când făcea treaba altora, în rest era inexistentă.

— Domnișoara Ira Kline nu va mai fi răspunzătoare de comunicarea cu alte companii și brand-uri externe de astăzi, directorul financiar stabilise ca o concluzie în urma discuțiilor stabilite mai ales între Lucca Emmerson și tata. Lucca avea o satisfacție nemaintâlnită pe chip, iar tata se păstra serios, căutând să vadă cum reacționez. Ce puteam să mai zic? Eram extraordinar de fericită! Nu mai puteam de fericire.

— Poate vă gândiți să mai angajați și voi oameni care să vă facă treaba, le-am sugerat frustrată în timp ce m-am rezumat la a privi îngâmfată peretele din fața mea. Cineva pufnise la răspunsul meu și tare aș fi vrut să știu cine se rezumase la a reacționa atâta de imatur, cu toate că mă așteptam să fie Lucca.

— Domnișoară! tata ridicase vocea asupra mea și apelativul lui mă făcuse să încremenesc în locul meu. Nu mai aveam curajul să spun ceva chiar dacă ar fi fost atât de multă nevoie ca cineva să vorbească despre neregulile existente. Tiraniada celor trei bărbați care conduceau compania era din ce în ce mai insuportabilă, directorul financiar, tata și Lucca Emmerson. Nu accept să vorbiți în felul acesta, poate vă prinde mai bine o gură de aer proaspăt. Vă rog să părăsiți sala imediat!