Mr. Gentleman

Capitolul 18

Pentru prima dată în ultimele săptămâni mă priveam în oglindă și vedeam o altă versiune a mea. Purtam o rochie neagră fixă pe corp, trecută ușor peste genunchi și cu bretele subțiri. Părul mi-l strânsesem ordonat la baza cefei și adăugasem puțin mai mult machiaj decât o făceam în mod normal la birou.

Speram ca întâlnirea cu asociatul meu să fie una constructivă și care să elimine orice rigiditate din relația deja existentă. Trecuse o zi din momentul în care Constantine mă sărutase și tindeam să-mi tot spun că a fost o greșeală pe care trebuia să o dau uitării deja. Era un bărbat frumos, inteligent și bun, însă nu puteam să-i permit inimii să simtă ceva pentru el având dată situația complicată în care mă aflam.

Însă eram nerăbdătoare să îi arăt lui Constantine alegerea finală în privința viitoarei mele proprietăți și să vorbim despre colaborările dintre noi pe partea de afaceri. Aveam nevoie de o ieșite din moment ce Angelina mă folosea pe post de asistent și de om căruia i se dau ordine și i se cer lucruri. Tata nu-mi mai vorbise de la accea ședință din cauza faptului că nu venea acasă prea des, însă eram convinsă că atunci când aveam să ne întâlnim, discuțiile contradictorii aveau să apară din nou.

— Vincent, ajută-mă cu sandalele! îi cerusem noului meu asistent sau șofer personal, ce-o fi fost el, ca o snoabă din înalta societate. Dacă tata îl concediase intenționat pe Jackson, angajații cei noi aveau să aibă o viață amară cu mine cu toate că nu aveau nicio vină în situația de față. Poate nu era corect ce făceam, dar aveam și eu anumite defecte pe care nu le puteam controla uneori.

— Imediat, domnișoară! vorbise vizibil incomod, apucând perechea de încălțări și făcându-mi semn să mă așez, se apucase să-mi pună sandalele nemulțumit. După ce se purtase ca un afurisit mai devreme, pârându-mă tatei că am fost la Constantine, acum poza într-un îngeraș. Lasă că vezi tu, Vincent!

— Întârzii așa că te rog să te grăbești, i-am ordonat să se miște mai repede în timp ce-i priveam părul și mai apoi degetele care se chinuiau să închidă fiecare curea din jurul gleznei.

— Mă scuzați, domnișoară! își păstrase respectul în glas și într-un sfârșit se ridicase din genunchi și luase o poziție de drept semn că aștepta noi ordine de la mine.

— Până cobor eu, te rog să pregătești mașina. Am o întâlnire de afaceri, i-am dat un scurt motiv pe care să i-l poată oferi tatei în caz că se întreba unde am dispărut. Oricum tata avea să de gândească imediat la ideea că mă întâlnesc cu Constantine ceea ce era adevărat de data aceasta.

— Vă aștept în curte, vorbise imediat și plecase în grabă semn că nu voia să mă supere prea tare. Mi-am verificat pentru ultima dată imaginea în oglindă și după ce am privit fiecare detaliu în parte, am coborât spre parter, sperând să nu mă fac remarcată de cineva.

De data aceasta norocul nu fusese de partea mea și prezența Angelinei pe canapea mă făcuse să oftez zgomotos. Imediat cum ochii ei i-au întâlnit pe ai mei, s-a ridicat cu zâmbetul pe buze și s-a prefăcut surprinsă de întreaga mea ținută elegantă.

— Ira, wow. Ești superbă! exclamase apreciativ în timp ce nu contenea din a se opri din privit. Sărbătorești vreo ocazie specială, scumpo? se apropiase de mine, prinzându-mi într-un mod călduros degetele între ale ei.

— Bineînțeles, există mereu o ocazie de sărbătorit! am glumit cu ea, zâmbind cu superioritate. Am șanse de a divorța de Isaacson și merg să sărbătoresc asta cu avocata mea, Clara. E acasă? am întrebat despre tata, nedorind să îi mai spun pe nume ca unui părinte.

— Nu, spunea că are mult de lucrat! Angelinei i se schimbase fața, iar eu am simțit că aceasta nu era cea mai fericită din familie așa cum am crezut că ar trebui să fie o femeie însărcinată.