Mr. Gentleman

Capitolul 25

Ira, te aștept la câțiva metri distanță de casa ta. Trebuie să vorbim.

Iraaa, nu-mi ignora mesajele, te rog.

Mesajele lui Constantine nu încetau să curgă la fel cum gândurile mele alergau ici-colo. Nu eram supărată pe el, poate foarte puțin, însă felul în care a mânuit toată disputa dintre noi nu îmi era pe plac. Oricum situația dintre noi era complicată și sentimentele pe care le dezvoltam unul pentru altul se aflau sub o presiune incredibilă. Sentimentele noastre nu creșteau într-un mod natural, eu încercam în mod continuu să le înăbușesc, iar el probabil că încerca să nu-mi facă probleme și se abținea de la a arăta ce simte pentru mine.

După ce m-am gândit și m-am răzgândit, mi-am luat inima în dinți și i-am scris. Trebuia să schimbăm măcar câteva cuvinte într-un loc ascuns și care să nu permită nimănui să ne vadă. Și acest loc era aici, acasă la mine.

Ies imediat.

Am tastat grăbită, luând un cardigan lung peste pijamaua largă pe care o purtam. Coborâsem scările în grabă și hotărâsem să ies prin spate pentru că nu aveam deloc chef să fiu interogată de portari. Nu era ca și cum mi-ar fi dat ordine ei, însă unele aspecte din viața personală meritau să rămână privată.

Vântul rece trecuse prin materialul gros al cardiganului, ajungând până la piele. Uram zilele în care bătea vântul atât de tare, iar noaptea asta nu făcea nicio excepție. De parcă vremea era la asentiment cu situația zbuciumată în care mă aflam.

De când am ajuns, am fost în stare să îmi dau tocurile jos și să îmbrac pijamale comode, în rest nu m-am deranjat să îmi desfac părul sau să îmi îndepărtez machiajul. Eram obosită și nervoasă pe toți cei din jurul meu, căutam să văd dacă au apărut articole noi despre mine și Chloe și respiram ușurată de fiecare dată când observam că imaginea mea era încă bună.

Mai aveam răgaz noaptea aceasta, mâine dimineață aveam să fiu iar privită cu ochi răi. Ira avea să devină iar o femeie imorală și lipsită de scrupule. Revenind, mi-am luat gândul de la toate problemele mele și am privit spre cărarea îngustă pe care mă chinuiam să merg cât de cât bine.

Văd un drum de țară, ar fi bine să ne vedem aici. Nu vreau să îți cauzez probleme.

Apreciam faptul că brunetul era respectuos și că se gândea la situația mea sensibilă, însă mă întrebam cât de ciudată avea să fie întâlnirea dintre noi după tot evenimentul de mai devreme.

Cărarea pe care am mers se terminase în apropiere de drumul neasfaltat care ducea spre niște suprafețe de teren neexploatate, acestea fiind proprietatea mea. Întreaga zonă era de fapt sub proprietatea mea cu excepția drumurilor pe care nu le puteam controla. Eram în siguranță din punct de vedere al persoanelor care puteau intra pe proprietatea mea.

Câteva zeci de secunde mai târziu am zărit mașina lui Constantine fiind parcată într-o zonă înconjurată de câțiva copaci, suficient cât să ne ferească de o privire mai insistentă.

— Nu avem timp să vorbim foarte mult așa că încearcă să fii concis, m-am adresat bărbatului din fața mea cu un ton rece, nefiind în stare să mimez o stare pe care nu o simțeam cu adevărat.

— Ira, acesta îmi pomenise numele în șoaptă, îndepărtându-și mâinile din buzunare. Era șarmant ca de obicei, purta aceleași haine de la petrecere, însă renunțase la papion și își desfăcuse câțiva nasturi de la cămașă. Trebuia să recunosc că arăta bine. Prea bine.

— Constantine, după cum vezi, îmi e frig. Nu mă face să cred că am ieșit degeaba afară, l-am certat mofturoasă, aruncând câte o privire prin jurul nostru pentru a alunga teama de a fi urmărită.