Ira avea optsprezece ani, cânta la pian, participa la evenimente de caritate și spera că într-o zi avea să calce pe urmele mamei, mai exact, avea să croiască rochii pentru cele mai frumoase femei din oraș. O cerere în căsătorie de la o persoană neaș...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Bună dimineața! am salutat-o energică pe secretara avocatei mele în timp ce urcam scările din sticlă spre biroul ei. După petrecerea de aseară și după tot haosul creat de Mathyas, simțeam nevoia că trebuia să vorbesc urgent cu avocata mea, Clara, despre ce trebuia să fac în privința actualului meu soț. Voiam să scap de el cât mai repede pentru că încă nu mă simțeam liberă, presiunea exercitată de legătura legală pe care încă o mai aveam cu el îmi dădea coșmaruri.
Nu voiam să îi acord timp în care să gândească tot felul de idei prin care să mă constrângă sau să obțină tot felul de beneficii nemeritate din partea mea. Mi-am aranjat sacoul de culoare albă înainte de a intra în birou și după ce am luat o gură de aer, am apăsat pe clanța și am cuprins camera cu ochii, fiind surprinsă să aflu că avocata mea, Clara, avea un client.
Eram cât pe ce să mă retrag, simțindu-mă rușinată de faptul că nu am avut grijă să o sun mai întâi și să întreb dacă are programată o întrevedere cu altcineva. Am reușit să schimb câteva cuvinte cu aseară la petrecerea tatei, însă îmi aduceam aminte că îmi spusese că este liberă până după masă. În fine, nu era o problemă atât de mare dacă așteptam câteva minute pe scaun.
Clara mă prinsese pe picior de plecare, moment în care clientul ei își rotise scaunul în așa fel încât să mă poată privi direct. Aproape că m-am înecat cu aer când am văzut cine era pe scaunul acela, Mathyas.
— Ira, iubito! Intră, Mathyas s-a ridicat zâmbăreț de pe scaun, grăbindu-se să mă aducă spre biroul Clarei ca un soț grijuliu ce nu era. Mă uimea schimbarea lui de comportament și mai ales falsitatea pe care o afișa în fața avocatei mele. I-am refuzat mâna, grăbindu-mă să ocup celălat scaun din fața biroului fără să fiu nevoită să suport atingeri din partea lui Isaacson.
Întrebarea mea era: Ce legătură avea Mathyas cu avocata mea? Încerca să o convingă să renunțe la a-mi mai oferi serviciile ei sau ce? A naibii bărbat, bineînțeles că nu putuse să se abțină de la astfel de planuri diabolice.
— Hei, Clara! am salutat-o cu un zâmbet strâmb în timp ce mi-am luat aerul necesar pentru a mă relaxa puțin. Parfumul bărbatului de lângă mine și felul în care se legăna pe scaunul de lângă mine mă făcea să îmi ies din pepeni acolo. Nu îl puteam suporta și poate era ipocrit să spun asta, dar aveam impresia că încerca să mă facă pe mine să par ca și cum eu aș fi problema din cuplul nostru, ca și cum din cauza mea nu ar funcționa căsnicia noastră.
Știam oricum că avocata mea era o femeie inteligentă care vedea dincolo de ce ascundea un bărbat al cărui ego și aroganță creșteau direct proporțional cu numărul de femei existente într-o cameră. Eram convinsă de acest fapt și din cauza asta m-am relaxat, m-am lăsat pe spate și l-am privit pentru câteva secunde pe Mathyas. Avea un zâmbet minuscul pe buze, dar era fericit, ceva îi cauzase această stare și eram intrigată de acel lucru care îl binedispunea în preajma mea.
