Mr. Gentleman

Capitolul 22

— Bună ziua! salutasem cu respirația întretăiată de prezența celor doi bărbați care îmi făceau viața un coșmar. Tata în partea stângă a biroului, Lucca Emmerson în partea dreaptă. Nu știu cu ce motiv era prezent și cel de-al doilea bărbat în birou, însă aveam să merg cu demnitate și speram eu să închid toate negocierile cu firma tatei odată și pentru totdeauna.

— Bună dimineața, Ira! tata se găsise să răspundă în timp ce celălat se lăsase pe spătarul scaunului, privindu-mă de parcă viața mea depindea de el. Îi plăcea să simtă că are autoritate asupra oamenilor, că e binevoitor și că el poate să ajute dacă vrea. Îmi amintea foarte bine de Mathyas, însă cel dintâi era mai moale și mai ușor de influențat.

Am luat loc sub privirile lor și am plasat cererea de demisie pe birou, urmărind cum tata o trage spre el cu vârful degetelor și cum se uită încruntat peste ea în timp ce Lucca nici nu fusese stimulat să vadă despre ce era vorba. Ochii lui erau în mod continuu asupra mea și parcă pe buzele lui puteam sesiza cât de mult se amuza pe seama mea. Îmi și închipuiam cât de amuzant trebuia să fie pentru el să aibă de-a face cu o femeie care să nu facă așa cum își dorea el.

— Avem mai multe aspecte pe care trebuie să le aducem în discuție, atât din partea mea cât și din partea partenerului nostru, vorbise greoi, făcând referire la Emmerson.

— Sigur, ascult! am vorbit probabil așa cum nu se așteptau și asta îi lăsase fără cuvinte pentru câteva secunde. Atmosfera nu era deloc una plăcută, era încărcată și tensionată, iar atitudinea de bărbat dominant plutea în aer.

— Nu înțelegem cauzele dorinței tale de a pleca, Ira! Ai putea detalia? tata conducea ședința în timp ce Emmerson mă privea ușor încruntat.

— Nu exista cauze. Îmi doresc să încheiem colaborarea și atât, am vorbit fără să ezit, mințind parțial. Existau cauze, mai mult personale, care m-au condus spre a lua decizia asta.

— Plecarea ta cauzează un prejudiciu uriaș companiei și conform contractului pe care l-ai semnat, va trebui să suporți pierderile financiare! se grăbise el să îmi aducă la cunoștință cu toate că eram conștientă de aceste lucruri.

— Știu. Și conform negocierilor care urmează, voi refuza să mai accept construcții pe suprafața terenurilor destinate proiectului, am pus o condiție murdară, dar care îi speria pe amândoi. Eram conștientă de asta mai mult decât orice.

— Nu există așa ceva, Lucca râsese răutăcios, făcându-mă să par proastă. Poate nu era corect, dar cu siguranța obțineam ce îmi doream.

— Cine spune? Tu?

— Mhm, eu! terminase el duelul cuvintelor pline de răutate, neimpresionându-mă foarte tare.

— Atunci continuă să crezi că nu pot face asta. Nu mă poate obliga nimeni din această companie să accept să facem afaceri în condițiile stabilite acum câțiva ani, îl privisem amuzată pe Lucca, stârnindu-i o stare de irascibilitate acestuia.

— Vom accepta să negociem în condițiile în care rămâi angajata companiei, tata devenise serios, iar celălat afurisit își trăsese scaunul mai aproape de birou.

— În niciun caz, am râs amuzată. Dar știți ce vă propun, să plătiți arenda cu 50% mai mult decât o făceați până acum. Prețul terenurilor a crescut, iar investitori sunt destui cu care să mă asociez.

— Prețul ăsta îl faci din pix sau cum visezi tu noaptea? Emmerson mă atacase dur, neplăcându-i instigarea mea.

— Prețul pe care vi l-am prezentat acum, e prețul real, domnilor. Am decis să nu mai cer prețuri sub piață doar pentru că suntem rude. Trebuie să conștientizez cu adevărat valoarea terenurilor pe care le dețin și să profit de pe urma acestora așa cum ați face-o și dumneavoastră!