Mr. Gentleman

Capitolul 12

— După cum știm, avem în centru doisprezece femei tinere, fără educație, fără un loc decent de trăit și lipsite de viitor. În privința lor ar trebui să ne orientăm cu proiectul, am sugerat în timp ce mă adânceam în scaunul moale din piele din sala de ședințe. Încercam să începem un proiect cu centrul meu pentru persoane defavorizate și după ce interviul lui Mathyas îmi ruinase orice șansă de a mai derula ceva cu sprijinul sponsorilor, încercam să îmi găsesc puterea de a începe de una singură.

Eram doar eu și cele două managere care se ocupau alături de mine de un număr limitat de persoane aflate în situații nu foarte fericite. Încercam să mă revanșez prin activitățile filantropice pentru tot luxul în care mă scăldam, impropriu spus deoarece nici nu aveam timp să mă bucur o oră de banii pe care îi câștigam. Exista o goană nebună și continuă pentru bani care nu se solda cu nimic în final și mă gândeam că ar trebui să mă opresc din a mai face asta cândva.

— În acest sens, m-am gândit să stăm de vorbă cu fetele, să le întrebam ce le place să facă, dacă au vreo pasiune și să ne orientăm spre cursuri de calificare sau poate să le trimitem chiar și la liceu/universitate, le-am propus  doamnelor în timp ce ele m-au privit serioase. Speram să le placă ce le propuneam în momentul de față. Cum vi se pare? am cerut în mod direct o părere de la ele, așteptând să văd dacă am început cu dreptul.

— Sună promițător, ne place ideea! ambele s-au arătat interesate de idee și ne-am zâmbit reciproc, semn că atmosfera dintre noi devenea mai relaxată. Nu înțelegem de ce mă priveau de parcă aș fi fost vreo persoană aspră și rea, arătam așa în ochii lor?

— Cred că e mai bine să le asigurăm o educație bună decât să rezolvăm problema temporar cu o sumă de bani care oricum se va termina cândva. Mai târziu își vor găsi un loc de muncă și își vor câștiga banii, apoi își vor cumpăra un apartament și vor deveni oameni de bază pentru societate! am justificat încă o dată problema, căutând în ochii lor aprobare și mai ales empatie. Nu eram aici de dragul de a mai face ceva ori de a da bine în fața oamenilor, eram aici pentru decide viitorul unor fete mai puțin norocoase decât noi.

— Ne vom asigură că vom începe documentația în cel mai scurt timp. Psihologii se vor ocupa de a afla ce le place fetelor să facă și vom căuta oferte de studii cât mai bune pentru ele, vorbise managerul general după care sorbise apa din paharul pe care îl avea înaintea ei.

— Aș prefera să nu căutăm ce e mai ieftin pentru fete. Mai bine punem accentul pe calitate, am sugerat după care am precedat la a discuta detalii de natură financiară. Ședința luase sfârșit o oră mai târziu și eu ieșisem absolut epuizată din sală, dând cu ochii de Mira și de Constantine. Băteau la ușa biroului meu, probabil uitând de faptul că am anunțat că am o ședință. Ce-i drept, ședința durase mai mult decât am prevăzut eu și speram să nu fi interferat cu programul tatei, și el avea nevoie de sala de ședințe astăzi.

— Căutați pe cineva? le-am atras atenția amuzată de reacția lor și i-am privit cum mi-au făcut loc pentru a descuia ușa biroului meu. Îmi pare rău, ședința a durat mai mult decât am preconizat, mi-am cerut scuze față de cei doi în timp ce am pătruns în încăpere cu ei pe urmele mele. Am lăsat dosarele pe birou, știind că în scurt timp aveam să ne întâlnim cu Lucca Emmerson pentru a stabili condițiile care au rămas de discutat asupra contractului.

— Aduc cafea, Mira făcuse ordine pe biroul meu grăbită și mai apoi, părăsise încăperea pentru scurt timp cu aceași rapiditate în mișcări, lăsându-ne pe mine și pe asociatul tatei singuri. Liniștea dintre noi era atât de ciudată încât nici nu știam dacă ar fi trebuit să îi spun ceva sau nu. De ce ești atât de nesigură pe tine, Ira? De ce?