Mr. Gentleman

Capitolul 13

Terminasem de tastat mesajul către Constantine în timp ce cântăream în sinea mea dacă acceptul meu de a-l acompania pe asociatul tatei la cină era unul potrivit sau nu. Eram conștientă că starea mea emoțională mă îndemna să caut consolare și înțelegere în cineva, însă, pe de o parte, voiam să văd ce are de spus bărbatul cu privire la schimbarea lui de comportament din birou.

O gură de aer zdravănă a fost suficientă cât să mă facă să îmi iau curajul necesar la purtător și să mă îndrept spre mașina din care Jackson nu contenea în a mă privi. Știam că era de datoria lui să aibă grijă de mine, însă ochii lui mă intimidau astăzi în mod special și nu știam cauza pentru care se întâmpla asta. Poate eram eu prea tulburată și îi interpretam greșit gesturile.

Mi-a ghicit bine intențiile de la primul pas făcut înspre mașină și a avut grijă să coboare din autoturism în așa fel încât să mă oprească din a mai merge. Am dezbrăcat sacoul care îi aparținea și i l-am întins imediat, simțind că nu ar fi trebuit să îi iau haina mai devreme.

— Jackson, am nevoie să conduci spre adresa unui coleg de muncă, l-am anunțat în timp ce îmi îndesam telefonul în geanta mică pe care o luasem în grabă de dimineață. Atitudinea șoferului meu îmi indica nimic altceva decât faptul că era suprins de faptul că îi ceream să ne îndreptăm spre o altă locație.

— Domnișoară, cred că în momentul de față este mai bine pentru dumneavoastră să vă conduc acasă și să vă odihniți! Jackson mă refuzase politicos, păstrându-și expresiile faciale neîntinate de vreun soi de sentimente. Își făcea meseria bine, însă aveam nevoie de el acum și nu-mi păsa dacă încălca ordinele tatei ori nu.

— Apreciez foarte mult grija pentru mine, Jackson, dar am nevoie să conduci acolo unde îți cer. Este vorba despre o întâlnire de afaceri, l-am asigurat că nu e vorba despre ceva similar cu evenimentul de mai devreme, găsindu-mi într-un sfârșit puterea să îl privesc în ochi pentru prima oară după acest eveniment.

— Insist să mergeți acasă, Jackson se dovedise a fi de neclintit în decizia lui și eu nu am putut să fac nimic altceva decât să oftez zgomotos. Aveam nevoie de liniște, iar ideea de a merge acasă nu-mi surâdea absolut deloc. Nu mă mai identificam cu locul acela și pur și simplu nu-mi mai doream să fiu acolo.

— Jackson, nu mă supăra și tu, te rog! m-am folosit de latura sentimentală în speranța că îmi va ceda. Știam prea bine cât de dur putea fi tata și cum se impunea în fața angajaților lui. Bănuiam că Jackson nu voia să îi iasă din cuvânt și asta devenea o problemă majoră pentru mine.

— V-am văzut starea în care v-ați aflat mai devreme și mă gândesc la ce e mai bun pentru dumneavoastră în momentul de față-

— Jackson, ești cu mine și faci ce-ți spun eu, în regulă? În primul rând, sunt bine și în al doilea rând, ce s-a întâmplat mai devreme va rămâne doar între noi! am căutat să mă impun în fața lui prin vocea mea care prinsese mai multă putere. Nu era de acord cu ce îi ceream eu și vedeam asta din felul în care negase printr-un gest al capului. Jackson, la fel ca Angelina, era supus tatei și nu ar fi ieșit niciodată din cuvântul acestuia, iar asta, trebuia să fiu sinceră, mă deranja cam mult.

— Nu am cum să fac asta când mai devreme v-am văzut, aflându-vă într-un real pericol, domnișoară! mă privise în ochi în timp ce îmi oferise un refuz de toată frumusețea. Începeam să mă enervez și nu era de bine, de când am ajuns eu să mă rog de proprii angajați?

— Atunci am să iau un taxi și tu poți să te întorci acasă, am vorbit cu hotărâre în glas, simțind cum mă supăr iar. Nu înțelegeam de ce nu mi se luau cuvintele în serios în ultimul timp, arătam ca un copil și nu reușeam să conving sau ce? Mai întâi tata, apoi Mathyas, Mira și acum Jackson. Trebuia să schimb ceva la atitudinea mea cât de curând, mai întâi trebuia să înțeleg ce anume era greșit la mine și ce trebuia să corectez.