Mr. Gentleman

Capitolul 20

— Mi-ai luat și cererea de demisie, Mira? o întrebam pe roșcată în timp ce ieșeam din birou. Urma o ședință care nu mă entuziasma deloc pentru a decide plecarea mea din compania tatei, urma să negociem prețurile pentru terenurile arendate și statutul meu de asociat în cadrul proiectului. După părerea mea nu exista nimic de discutat din moment ce terenurile pe care se desfășurau deja proiecte nu aveau să sufere schimbări în viitorul apropiat, dar probabil că existau aspecte pe care le voia rezolvate prin exercitarea de presiuni asupra mea.

— Da, am luat totul, Ira! vorbise roșcata din urma mea în timp ce ne îndreptam spre scări pentru a coborî în sala de ședințe de la parter. Dacă tot venea vorba despre o ultimă ședință cu firma tatei, îmi luasem și o ținută demnă de întors capete, glumeam. Pusesem mai mult efort, însă asta nu însemna că voiam să fac pe cineva să aibă un puseu de tensiune.

Îmi luasem o pereche de cizme înalte peste genunchi, o fustă office destul de fixă pe corp și o cămașă albă. De obicei purtam sacouri și pantaloni de stofă, însă de data asta voiam să îmi fac o apariție notabilă.

— Să vedem dacă te lasă în sală, am vorbit rezervată în timp ce pășeam grăbite spre locul cu pricina. Aveam să ne întâlnim cu tata, Constantine și nimeni altcineva decât minunatul de Lucca. Nici că nu se putea mai urât. Cu tata nu vorbeam, Lucca era un măgar și cu privire la Constantine, mă simțeam atât de emoționată știind că aveam să dau cu ochii de el. Îmi răspunsese sec și scurt în acea seara și știam prea bine că se supărase, era imposibil să nu o facă după ce anulasem aiurea planurile pe care ni le făcusem cu câteva ore înainte.

Nu știam cum avea să se poarte și ce atitudinea avea să aibă față de mine, însă aici eram, mergând de parcă eram cea mai sigură pe mine când eram de fapt un haos. Îmi luasem inima în dinți și apăsasem pe clanță de parcă aș fi intrat într-o cameră oarecare.

Înghețasem pe loc când îl văzusem pe Constantine de unul singur, stând la birou și răsfoind printr-un dosar cu ceva documente. Nu știam exact dacă erau documente referitoare la discuția de astăzi sau la afaceri de ale lui, însă părea destul de angrenat în lecturarea lor. Își întorsese capul spre mine imediat ce auzise ușa deschizându-se și se ridicase la scurt timp pentru a ne saluta pe mine și pe Mira.

— Ceilalți domni nu au ajuns încă? am întrebat curioasă imediat după ce bărbatul îmi sărutase mâna galant. Făcuse întocmai și în cazul Mirei, revenind cu o privire mai mult decât intimidantă asupra mea. Ah, simțeam că aveam să iau foc și nu aveam nevoie de așa ceva acum. Trebuia să mă păstrez adunată și rațională sau aveam să îmi creez o imagine proastă iar.

— Întârzie, rostise cu o dicție impecabilă, aruncând o privire spre secretara mea. Scuză-ne puțin, Mira! brunetul îi ceruse acesteia să părăsească pentru puțin sala și eu am căutat să mă așez pe scaun pentru a nu crea vreo impresie proastă în fața roșcatei. Ce voia Constantine să vorbească în privat și de ce risca atât de mult mai ales acum când așteptam să înceapă ședința?

Roșcata lăsase mapa cu documente pe birou și plecase deranjată, știam că nu-i plăcea să fie exclusă din discuțiile de afaceri numai că acum eram sigură că nu era vorba despre afaceri ci despre probleme personale.

Privisem din colțul ochilor cum verificase dacă Mira era prin apropiere și făcuse câțiva pași periculoși înspre scaunul meu. Se aplecase până când ajunsese la nivelul meu și mă luase prin surprindere cu un sărut apăsat și tandru. Îi simțisem respirația întreruptă și cuprinsă de emoție și prin urmare, l-am sărutat și eu scurt pe buze.

— Constantine, te rog! îi prinsesem degetele între ale mele, încercând să-l opresc din a-și arăta afecțiunea. Iar aveam să mă afișez cu buzele umflate și cu rujul șters de pe buze.