Mr. Gentleman

Capitolul 21

— Încetează tot teatrul acesta ieftin, Ira. Știm cu toții prea bine de ce ai fost în stare pe parcursul căsătoriei voastre, e de înțeles că ai vrut să ascunzi faptul că nu poți să faci copii, femeia slăbănoagă din fața mea îmi adâncea rănile cu fiecare cuvânt rostit în timp ce încercam să-mi curăț ochii de lacrimi și să arăt că sunt puternică, deși în momentul de față nici măcar nu știam ce aveam de făcut cu viața mea.

Rezultatele testelor au indicat că prezint anumite probleme de sănătate în prezent care mă împiedicau să pot purta o sarcină și asta nu făcea nimic altceva decât să mă dezorienteze și să mă întristeze extraordinar de tare.

— Mamă, te rog. Nu e momentul acum, vocea bastardului de Mathyas răsunase de undeva din dreapta mea, iar atunci când am simțit că s-a așezat lângă mine, am dat să mă ridic și să pun distanță între noi. Ira, șterge-ți ochii! îmi vorbise înțelegător, surprinzându-mă cu atitudinea pe care o avea față de mine după ce aflase că nu pot avea copii. Nu reacționase într-un mod specific, căzuse pe gânduri, însă nu devenise nervos.

— Nu, Mathyas. Ba chiar acum e momentul. Nu mai vreau ca această femeie perfidă să aibă vreo legătură cu familia noastră și mai ales cu tine. Sper că asta e ultima dată când te mai văd pe aici, nerușinato! mama lui Mathyas îmi vorbise indignată, retrăgându-se în cele din urmă la etaj.

— Ești bine? întrebarea lui Mathyas mi se păruse atât de personală, încât m-am găsit nevoită să-l privesc și să mă întreb dacă era el sau aveam eu iluzii.

— Mhm, am reușit să îmi potolesc lacrimile, pregătindu-mă să plec din casa asta nenorocită. Mi se îndeplinise dorința de a divorța de el, însă aveam parte de o veste atât de tragică în loc. Aș fi preferat să pot păstra căsătoria de complezență cu nenorocitul de Mathyas, numai să știu că pot să am copii.

— Vorbim despre divorț, acum! Hai, în birou! îmi ordonase sec, părând că ar vrea să scape de toată situația asta cu mine. Bineînțeles, eram ca o jucărie stricată acum și îi era foarte ușor să scape de mine. Noi doi nu mai aveam nicio legătură, eu nu-l mai iubeam, el nu mai avea garanția că pot să aduc pe lume un moștenitor. Relația-business dintre familia Kline-Isaacson se va termina curând, iar eu nu voi înceta să merg la medici până îmi voi rezolva problemele medicale. Trebuie să fie o soluție, sunt convinsă. Și totuși...

— Vom apela la avocații noștrii pentru a alege metoda cea mai scurtă și ușoară. Nu avem nimic de împărțit, afacerile tale sunt ale tale, iar ale mele sunt numai ale mele. Poți să-ți anunți tatăl că scapi de mine, va fi fericit. Îți garantez, îmi vorbise arogant, luând loc pe scaunul aflat după biroul său.

— Nu are niciun motiv pentru care să fie interesat de ce se petrece în viața mea așa că te rog să încetezi cu insinuările acestea, am vorbit mâhnită, dorindu-mi să știe că divorțul nu a fost planul tatălui meu ori al meu și al lui, a fost rezultatul lipsei de iubire dintre noi și atât. Aș vrea să semnăm o înțelegere prin care să ne dăm acordul în privința faptului că nu o să ne scoatem ochii după divorț cu tot felul de declarații scandaloase. Vreau să-mi trăiesc durerea în liniște, în regulă? Să știi că mă doare... rezultatul testelor. Nu e ușor-

— Nu am dubii în privința asta, Ira. Am văzut ce trebuia să văd și te cred. Nu sunt ipocrit, vorbise relaxat din scaunul lui, lăsându-mă cu semne de întrebare. Încă o dată aflam că nu-mi cunoșteam soțul, fiecare reacție a lui Mathyas părea nouă și necunoscută. În privința acordului voi vorbi cu ambii avocați să întocmească un document în sensul acesta, adăugase înainte de a-și turna băutură în pahar. Se lăsase liniștea peste noi, brunetul sorbea din băutură contemplând, iar eu mă gândeam într-una la rezultatul testelor făcute în ultimele săptămâni.