2: La mijloc

37 4 0
                                    

     E ora doua si patruzeci si cinci de minute si sunt in masina lui Xavier, uitandu-ma pe geam si jucandu-ma agitata cu degetele. Ne indreptam catre parcarea subterana, a acelui hotel unde speram sa nu ma mai intorc vre-odata. Nu ne-am vorbit in timpul asta, caci vorbele oricum erau de prisos. A parcat masina langa un B.M.W. si in scurt timp, ne-am dat jos din ea, indreptandu-ne catre lift. Se uita la mine speriat, iar eu incercam sa par cat se poate de calma. Trebuia, caci altfel riscam sa innebunesc.
    -Macar o data in viata ta, spune adevarul, fara sa il deformezi nici macar putin, il incurajez inainte de a ajunge la etajul 12, acolo unde avea camera.
    -Ma vor manca de viu, Iana.
    -Nu se va intampla. Pana la urma de aia m-ai si adus cu tine, nu?
    Si-a muscat buzele si a dat din cap. S-a oprit apoi catre o usa din apropierea liftului si a batut in ea. Si-a asezat mainile in hanorac, dand agitat din picior.
    Atunci mi-am dat seama, ca noaptea era doar pe cale sa inceapa. Destul de tarziu. Stiu.
    Rapid a venit o femeie si ne-a deschis usa. Avea ochii in lacrimi iar machiajul ii era stricat. M-am uitat putin catre fata sa si apoi catre Xavier, vazand asemanarea dintre ei. Cred ca trebuie sa fie mama lui.

    -Mama? Cand ai ajuns aici?

    Da, uite si confirmarea. Dupa fata surprinsa a lui Xavier, se pare ca femeia nu era cand el a ales sa plece. Ea si-a sters ochii si l-a imbratisat, spunand cu voce tare ca e fericita, sa il vada din nou intreg. El vizibil sfios, a incercat sa o cuprinda, dar nu poti numi imbratisare, gestul sau apatic. I-a dat drumul si ne-a chemat apoi in camera, care era oricum ravasita. Aici chiar s-a dat o lupta zdravana. Camera e toata intorsa pe dos.
    O singura canapea a ramas in stare mai bunicica. Acolo il gasesc pe un domn mai invarsta, ce isi tine ochelarii pe varful nasului si pe Matt sau Matteo, fratele lui Xavier. Barbatul cu ochelari, are o tableta in fata, pe cand Matt isi tine mainile in par si se holbeaza la mocheta de pe jos. Are ochii rosii si expresia de pe fata sa, iti starneste mila dar si furie. Xavier prefera sa ia loc pe patul distrus, in timp ce femeia se sprijina de manerul canapelei.
     Eu am ramas in picioare, nimerindu-ma in continuare langa Xavier. Zici ca in momentul de fata, s-au format doua tabere. As avea tot dreptul din lume, sa aleg sa nu fiu langa el, dar nu pot. Ceva din mine, nu ma lasa sa il abandonez. Sunt mai mult prinsa la mijloc.
    Il privesc in continuare pe Matt, care e de nerecunoscut. E imbracat intr-un tricou alb si o pereche de pantaloni negri. In picioare are niste de tenisi negri, care in clipa de fata, sunt singurii ce par sa il tina inca atent. Si-a lasat parul sa creasca, iar bratele lui sunt acoperite de tatuaje. Acum inteleg de unde si pasiunea pentru tatuaje a lui Xavier.

     -Cum ai putut? Poti sa imi spui si mie, cum ai putut sa imi faci asta, Xav?! il intreaba Matt, reusind sa sparga tacerea, ce brusc s-a lasat intre noi. Esti fratele meu... singurul om, in care mereu am putut sa ma incred, toata viata mea. Te-am considerat cel mai bun prieten al meu. Mi-ai stiut pana si cele mai negre si tenebre colturi ale mintii. Cum ai putut sa imi ascunzi un lucru ca asta?! urla Matt, ridicandu-se in picioare. Zi-mi! Cum ai putut sa imi coci una ca asta?!

     Are lacrimi in ochi, iar pumnii si-i tine stransi. Femeia si-a ascuns fata intr-o batista, ridicandu-se de acolo si plecand catre baie. Nici eu daca as fi in locul ei, nu as putea face fata intregii probleme. Xavier si-a plecat capul, dand rapid senzatia, ca ar face orice, doar sa dispara de acolo. Eu am oftat si am facut un pas mai aproape de el, vrand astfel sa il fac sa nu bata in retragere.

      -Spune-mi! urla din nou Matt, facandu-ma sa tresar.
     -Ti-am spus deja de doua ori! Nu ai vrut sa ma crezi si uite unde s-a ajuns, frate! ii zice Xavier, ridicandu-si privirea si strangandu-si mainile. Ti-am zis, Matt. Ti-am zis, dar nu ai vrut sa ma crezi.
     -Erai beat, eram mai mult ca sigur fumat! Am crezut ca ma tachinezi cu faza asta, ca sa ma faci sa ma simt prost. Zi-mi ca si de data asta ai facut-o anumit, doar ca sa razi de mine. Minte-ma! Am nevoie sa faci asta!

Regina Dezastrelor IIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum