Regina Dezastrelor II

38: Într-o joi

       M-am desprins de el de cum am realizat ceea ce a facut. Era prea tarziu sa dam ambi inapoi. Deciziile erau deja luate.

      -Felicitari! Ma bucur pentru tine, i-am zis incet lui Martin.

      -Nu ai idee cat de tare ma bucur ca ne-am impacat. Am in final cu cine sa imi impart bucuriile si gandurile. Ma duc sa ma schimb. TIne mai tare gheata aia pe fata, sa nu ti se umfle, bine?

      Era prea frumos ca totul sa se sfarseasca in punctul asta. Am primit mesaj de la Xavier, cum ca ar vrea sa vorbim. Am preferat sa il sun, retragandu-ma in bucatarie.

      -Esti acasa? m-a intrebat el direct.

      -Da. Abia ce m-am intors.  S-a intamplat iar ceva?

       -Te-am sunat sa iti spun, sa nu iesi nicaieri zilele astea. Presa a aflat ca Dimitri s-a intors acasa si vrea interviuri in exclusivitate. Daca te vor vedea, nu-i exclus ca cineva sa se prinda, ca ai legatura cu pozele alea. Numaratoarea inversa pentru concertul ala iarasi a inceput si...

     -Am inteles. Nu e cazul sa te sperii.

     -Bun. Scuze ca te-am sunat atat de tarziu.

      -M-am obijnuit, zic razand.

      -Bine, cred ca atunci... aaa... ramane sa vorbim. Vii astazi pe teren?

      -Da. Am foarte multe neclaritati de pus la punct.

      M-am uitat la ceas si mi-am zis ca daca apuc sa dorm macar o ora, tot imi era bine.

     Am adormit in bratele lui Martin in liniste deplina, in timp ce el se juca cu parul meu. Alarma a reusit sa ma trezeasca parca abia cand reusisem sa imi inchid ochii. Era insa prea bine in bratele lui Martin, incat am preferat sa dau amanare alarmei, de doua ori. Telefonul a sunat din nou iar eu am oftat.

      Usor amortita, m-am ridicat din pat si cu lumina ecranului, mi-am cautat hainele in care sa ma schimb. Nu am vrut sa ma intorc in camera, pentru a nu-l mai deranja pe Martin. Cand am inchis usa sifonierului, l-am vazut stand la marginea patului cascand, iar hainele mi-au cazut din maini.

       -Imi cer scuze daca te-am trezit. Ii zic eu, aplecandu-ma dupa perechea de jensi bleomaren, plovarul alb si lenjeria curata. Azi nu am cum sa petrec timp cu tine. Ma duc pe teren sa vad cum sta treaba si apoi plec direct la concert.

     -Nu are importanta, imi zice cascand din nou. Pe la cat ajungi? 

     -Cel mai probabil, daca nu avem intarziere, ajung undeva pe la doua sau paote mai repede de atat.

      -Te intorci apoi la baieti?

      -Cel mai probabil, am zis, neintelegand de ce Martin nu ma priveste.

      -Maine seara voi canta intr-un eveniment organizat la Hotel Helen. Ai cum sa vii? Daca ne miscam rapid... nici nu isi vor da seama ca lipsesti. Cat e ceasul? ma intreaba ridicandu-se de acolo si scarpinandu-si coastele, pe sub tricou.

     -E aproape sapte si jumatate.

     -Hm. Ma duc pana la baie, mi-a zis luandu-si telefonul de pe birou si cautand in agenda un numar de telefon.

       E confuz si abia reuseste sa vorbeasca. Nu mai zic ca se chinuie sa se tina pe picioare. Glasul sau ragusit, mai trebuie adus in discutie?

       In cele din urma, am aprins lumina in camera si am aranjat patul. M-am dus si eu la baie, in clipa cand am auzit apa oprindu-se. Martin nici macar nu s-a sinchisit sa inchida usa. Cand am ajuns in prag, el se stergea pe maini cu un prosop si isi tinea capul intr-o parte, mormaind la telefon.